La 4 aprilie, stil nou, creștinii ortodocși în cinstesc pe Sfântul Iosif, scriitorul de cântări. Sfântul Cuvios Iosif s-a născut în Sicilia, într-o familie cu părinți evlavioși plini de virtute. După ce aceștia s-au stins din viață, losif a ales să se mute în Tesalonic, unde a primit și tunderea în cinul monahal.
În calitate de monah, el s-a făcut remarcat în popor prin postiri, înfrânări, rugăciunea continuă, cântări de psalmi, privegheri și multe feluri de nevoințe. Episcopul Tesalonicului l-a hirotonit preot. Când a ajuns la Tesalonic, marele Grigorie Decapolitul a rămas foarte impresionat de Iosif și l-a invitat să vină la mânăstirea lui din Constantinopol. Când lupta împotriva sfintelor icoane a fost reluată, în perioada domniei lui Leon Armeanul, Iosif a fost trimis la Roma pentru a-l ruga pe Papa și Biserica de la Roma să susțină și să lupte pentru Sfânta Ortodoxie. În această călătorie Sfântul Iosif a fost răpit și dus în insula Creta, unde a fost ținut în închisoare de ereticii timp de șase ani. Iosif s-a bucurat și a îndurat chinurile la care era supus pentru Hristos, continua să aducă laudă lui Dumnezeu și își vedea cătușele ca pe niște podoabe de aur.
Dimineața devreme în ziua cinstirii Nașterii Domnului, în cel de-al șaselea an în care Iosif era întemnițat, împăratul dur Leon Armeanul a fost asasinat în biserica chiar când asculta Utrenia, moment în care Sfântul Nicolae a apărut înaintea lui losif în închisoarea din Creta zicându-i: „Ridica-te și urmează-mi!”. Atunci Iosif a reușit să iasă din văzduh, și din senin a ajuns în fața porților ale cetății Constantinopol. Toți creștinii prezenți în acel moment acolo s-au bucurat nespus de mult să îl vadă pe Sfântul Iosif. Acesta a compus canoane și imnuri pentru mai multe slujbe ale cunoscuților sfinți. A fost înzestrat cu darul înaintevederii, motiv pentru care Patriarhul Fotie a decis să îl facă duhovnic cinului preoțesc, considerându-l și prezentându-l lor ca pe un „om al lui Dumnezeu, un înger în trup și un părinte al părinților”.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, în această zi este pomenit Sfântul Vasile de Ancira. El a trăit în vremea domniei împăratului Constantiu. Sfântul Vasile era cunoscut mai ales pentru curajul său de a apăra dreapta credință ortodoxă, chiar și împotriva împăratului cel păgân. Sfântul Vasile cel din Ancira a mustrat public necredința împăratului și relele lui fapte împotriva creștinilor, fapt pentru care a fost aruncat în închisoare. Sfântul a trecut la cele veșnice în anul 363.
În popor se crede că ziua de pomenire a Sfântului Vasile de Ancira este, de obicei, caldă și însorită. Gospodinele coceau colaci în formă de soare, ca anul să fie bogat în recolte. Dacă la răsăritul soarelui în jurul lui sunt cercuri roșii, holda va fi bogată. Dacă pe cer plutesc nori albăstrii, vremea se va încălzi și vor cădea precipitații. Norii mici de pe cer prevestesc ploaie.
Se consideră un semn bun, dacă în această zi în casă înflorește o floare.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com