La 6 aprilie 885 a decedat Metodiu de Salonic, misionar creștin de origine grecească, originar din Salonic. Împreună cu fratele său, Chiril, a creat alfabetul chirilic și a răspândit creștinismul (începând din 863) în Moravia și Panonia. Împreună au tradus Biblia și textele liturgice în limba slavonă, scrise în alfabetul care mai târziu a fost numit „chirilic”.
La 6 aprilie 1327, potrivit propriei sale relatări, poetul italian Francesco Petrarca a văzut-o pentru prima dată pe Laura – iubirea sa idealizată – în biserica Sfânta Clara din Avignon. Dragostea lui pentru ea l-a făcut să scrie 317 de sonete în anii care au urmat.
În ziua de 6 aprilie a anului 1749 domnitorul Constantin Mavrocordat abolește șerbia în Moldova, prin redefinirea statutului vecinilor, care nu mai sunt considerați robi, ci țărani fără pământ. Anterior, la 5 august 1746, se instituise aceeași reformă în Muntenia, desființând rumânia. În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749). S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește. În 1769, în timpul ultimei domnii (în Moldova), pe când Rusia se afla în război cu Poarta Otomană, Constantin Mavrocordat cade prizonier și este ucis de un soldat rus. A fost înmormântat cu onorurile cuvenite unui domn.
La 6 aprilie 1795 a apărut prima carte românească de matematică – Aritmetica, tipărită în Moldova datorată episcopului de Hotin, Amfilohie Hotiniul. Amfilohie Hotiniul (1730-1800) a fost un călugăr moldovean, care a îndeplinit între 1767-1770 funcția de episcop al Episcopiei Hotinului (de unde i se trage și numele) din cadrul Mitropoliei Proilaviei, aflată în jurisdicția canonică a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol. Este autorul primei lucrări românești de geografie, remarcându-se și ca traducător al unor lucrări de aritmetică.
La 6 aprilie 1941, la Gaești, județul Dâmbovița, s-a născut Gheorghe Zamfir, considerat pe drept „regele naiului”. A manifestat aptitudini muzicale încă din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorințele sale cele mai arzătoare fiind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. La vârsta de 14 ani, tatăl sau îl înscrie la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti”, cu intenția de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai. După bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, pe care l-a absolvit în 1968.
După o carieră muzicală de succes, în 1982, în plin comunism, dedică un concert lui Dumnezeu. Cade în dizgrația cuplului Ceaușescu și este nevoit să plece în exil.
În cei peste 50 de ani de carieră, Gheorghe Zamfir creează peste 300 de lucrări în stil folcloric, cameral, coral, vocal, instrumental și simfonic. Este câștigătorul a 120 de discuri de aur și platină și are peste 120 milioane de albume vândute. Este singurul artist european care a câștigat doua discuri de aur în SUA și singurul artist român care a câștigat un disc de aur în Ungaria. În paralel cu activitatea concertistică, Gheorghe Zamfir a colaborat la coloane sonore ale mai multor filme, cum ar fi celebrul „A fost odată în America”, al regizorului Sergio Leone, și filmul „Kill Bill”, semnat de Quentin Tarantino. În 1990, după Revoluție, Gheorghe Zamfir se reîntoarce în România. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția, Republica Moldova și, mai ales, în Turcia, unde este declarat cel mai popular compozitor și artist al secolului XX.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com