La 13 aprilie, stil nou, este cinstit Sfântul Mucenic Artemon. El s-a născut din părinţi creştini, în Laodiceea, Siria, în prima jumătate a secolului al III-lea. Încă de mic s-a pus în slujba bisericii, fiind cititor timp de 16 ani. Pentru râvna sa Episcopul Sisinius l-a hirotonit diacon. Sfântul Artemon şi-a îndeplinit şi această datorie cu fervoare şi conştiinciozitate timp de 28 de ani după care a fost făcut preot. Ca preot Sfântul Artemon a slujit Biserica creştină 33 de ani, ducând numele creştinismului printre păgâni. Când împăratul Diocleţian (284-305) a început persecuţia îngrozitoare împotriva creştinilor, Sfântul Artemon era deja bătrân. Împăratul a scos un edict prin care îi obliga pe creştini să jertfească la idoli. Sfântul Sisinius, ştiind de ameninţarea sosirii comandorului militar Patricius în Laodiceea, a mers împreună cu Preotul Artemon şi alţi creştini la templul zeiţei Artemis, unde au zdrobit şi au dat foc idolilor, făcându-i una cu pământul.
După aceea, Sfântul Sisinius şi Sfânta Artemon au adunat creştinii în biserică, încurajându-i să nu se lepede de credinţa lor şi să nu se teamă de chinuri.
În Cezareea Patricius l-a pus la judecată pe Sfântul Artemon, obligându-l să se închine în templul lui Asclepius. În templul acela al păgânilor trăiau multe vipere veninoase. Preotul păgân nu a deschis niciodată uşile şi nici nu a pus cele pentru jertfă în faţa idolului. Dar Sfântul Artemon, chemând numele lui Dumnezeu, a deschis uşile şi a dat drumul şerpilor. Păgânii au dat să fugă, dar sfântul i-a oprit şi a ucis şerpii dintr-o suflare. Unul din preoţii păgâni, Vitalius, a crezut în Dumnezeu şi l-a rugat pe Artemon să-l boteze.
În această zi, după calendarul bisericesc pe stil vechi, este pomenit Cuviosul Ipatie Făcătorul de Minuni. El a fost călugăr la Lavra Pecerska din Kiev în secolul al XIV-lea. Cuviosul Ipatie şi-a trăit viaţa în rugăciune şi în post aspru. Înzestrat cu har de la Dumnezeu, Cuviosul Ipatie trata bolnavii, punând mâinile pe corpul lor suferind. El a murit la finele secolului al XIV-lea şi imediat lângă moaştele sale au avut loc minuni de vindecare.
Suntem în Joia Mare, una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor. Joia din Săptămâna Mare este cunoscută în rândul credincioșilor ca fiind ziua când se citesc cele 12 Evanghelii și este scoasă Sfânta Cruce în naosul bisericii. De la ora 16.00, la Ierusalim începe o procesiune cu Sfânta Cruce. Procesiunea începe de la Pretoriu și ia sfârșit la Sfântul Mormânt. Creștinii ortodocși merg pe drumul pe care Mântuitorul Iisus Hristos a purtat Crucea Răstignirii.
Joia Mare din Săptămâna Patimilor este o zi cu mare însemnătate pentru credincioși. Potrivit credinței creștin-ortodoxe, în această zi Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor, fiind îndemnați spre smerenie. Tot în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouăle în roșu, urmând ca în Sâmbăta Mare să se prepare cozonacii și pasca.
În popor se crede că, dacă această zi e fără vânt, sunt posibile îngheţuri. Dacă cerul e senin şi fără nori, se aşteaptă ploi mari. Dacă plouă de dimineaţă, vara va fi ploioasă. De e zi cu soare, la vară vor fi călduri mari. Dacă mestecenii au suc mult, vremea frumoasă se va menţine mult timp.
Având în vedere că în natură s-au produs mari schimbări, o parte din aceste semne şi-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com