La 7 decembrie, în al 83-lea an al vieţii, a încetat să bată inima lui Vasile Vascan, om de litere şi om politic din regiunea Cernăuţi. Născut în Coteleu, sat cu populaţie mixtă – ucraineană şi română, din fostul raion Noua Suliţă, Vasile Vascan din copilărie a posedat ambele limbi. Studii superioare a obţinut la Universitatea din Cernăuţi, la Facultatea de Fizică, demonstrând că şi cei pasionaţi de ştiinţele exacte pot deveni lirici.
Vasile Vascan şi-a început cariera în pedagogie, la şcoala din satul natal, unde a deţinut mai mulţi ani postul de director, apoi a ocupat diferite posturi în raionul Noua Suliţă, atât în perioada sovietică, cât şi în primii ani ai Ucrainei independente. A fost chiar şef al Administraţiei Raionale de Stat Noua Suliţă. Însă, activitatea de funcţionar de stat şi de partid nu i-au rărit drumurile spre şcoală. Fiind autor a mai multor plachete de versuri, a căutat mereu să vină în mijlocul elevilor şi pedagogilor să le împărtăşească despre realizările sale literare, considerându-i cei mai sinceri cititori. Drept îndrumător al său în activitatea literară, Vasile Vascan l-a considerat pe academicianul Constantin Popovici din Chişinău, cunoscut eminescolog şi şevcenkolog. I-au legat o prietenie strânsă, fiindcă şi Constantin Popovici era originar din nordul Basarabiei – din Romancăuţi, fostul raion Secureni. Aceste relaţii l-au determinat pe Vasile Vascan să înfiinţeze la Cernăuţi Societatea de prietenie ucraineano-moldavă. Constantin Popovici i-a apropiat şi mai mult pe poetul Vasile Vascan şi pe interpretul Ivan Derda de la Filarmonica Regională. Nu cu mult după aceasta au început să apară cântece scrise şi interpretate de Ivan Derda, Artist al Poporului din Ucraina, pe versurile lui Vasile Vascan. Astfel, Vasile Vascan a devenit şi poet-textier.
Vasile Vascan a scos de sub tipar mai multe cărţi despre personalităţile eminente ale ţinutului nostru bucovinean. Una din ele „Buchet pentru Sofia” este consacrată copământenei noastre Sofia Rotaru. Autorul, Vasile Vascan, a fost un prieten al familiei Rotaru din Marşinţi.
El, de asemenea, a fost un bun prieten al scriitorilor români din Cernăuţi. A tradus în limba ucraineană din creaţia lor poetică. Ultima din această realizare fiind placheta de versuri bilingvă (româno-ucraineană) de Vasile Bâcu, traducerile aparţinându-i lui Vasile Vascan. Ca şi mai mulţi poeţi ucraineni din Cernăuţi, Vasile Vascan a încercat să traducă şi din creaţia poetică a lui Mihai Eminescu.
Drumul care duce spre satul natal al lui Vasile Vascan – Coteleu – este străjuit pe ambele părţi de pomi înalţi de cireş. E o frumuseţe deosebită, când ei înfloresc primăvara. Se spune că iniţiativa de a sădi aceşti pomi a fost lansată încă de tânărul pedagog Vasile Vascan. Iar peste mulţi ani, Vasile Vascan va evidenţia drumul cu pomi de cireş în titlul unui volum de versuri. La fel de frumoase vor fi şi amintirile despre pedagogul şi poetul Vasile Vascan.
Prima sa plachetă de versuri a fost intitulată „Invidiez aripile cocorului”. Acum aripile nemurii îl duc pe Vasile Vascan mai aproape de îngeri.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com