Duminica trecută, după Sfânta Liturghie din Biserica Sfântul Nicolae din Voloca, enoriașii, împreună cu părintele lor duhovnicesc, Ioan Gorda, protopop de Hliboca, s-au îndreptat spre cel mai înalt deal al satului, care de acum în continuare urmează să fie numit „Dealul Crucii”. Aici gospodarii din sat au ridicat o cruce de 14 metri înălțime, care noaptea iluminează, ea fiind sfințită de un sobor de preoți în frunte cu protopopul Ioan Gorda. Evenimentul de profundă rezonanță creștină a adunat lângă minunata cruce multă lume, conducerea satului și oaspeți de onoare – Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, ministrul plenipotențiar Nicolae Dan Constantin – de la instituția consulară română de la Cernăuți, profesorul Vasile Adăscăliței de la Dorohoi, care foarte des își anunță prezența la evenimentele importante din viața comunității românești din regiunea Cernăuți, reprezentanții mediilor cernăuțene de expresie românească Maria Toacă, Felicia Toma, Vitalie Zâgrea, precum și alți doritori de a fi martori ai unui rar obicei creștinesc.
Ridicarea crucilor, a troițelor pe teritoriul unei localități este ceva firesc, dar mai rar sunt însemnate cu acest simbol creștin locurile unde pe timpuri mai îndepărtate oamenii au fost înmormântați în gropi comune. La sfârșitul veacului al XIX-lea, Voloca, la fel ca și alte localități bucovinene, a suferit de holeră, boală infecțioasă și strașnică ce secera cu nemiluita vieți omenești.
–Am auzit de la părinții mei, că în anul 1892, la Voloca a bântuit holera. Ca să nu se răspândească această boală, cei care mureau de ea erau duși și înmormântați în afara satului. Și, iată, pe toloaca de lângă acest deal, numit Holăriște (de la cuvântul „holeră”), s-au aflat mormintele victimelor holerei. S-a făcut un lucru foarte bun că, în sfârșit, a fost ridicată aici o astfel de cruce, consideră unul dintre cei mai în vârstă locuitori din Voloca și Hrușăuți, nonagenarul Ionică Semeniuc.
Ideea ridicării acestei cruci îi aparține gospodarului volocean, Vasile Stratoi, care a împărtășit-o părintelui Ioan Gorda. Ea a fost susținută și de primarul Comunității Teritoriale, Valentin Glopina.
–Pregătirile au durat vreo doi ani, remarcă profesorul și rapsodul popular din Voloca, membru al corului bisericesc, Nicolae Mintencu. Sătenii au fost de acord și, la propunerea preotului Ioan Gorda, au adunat bani și meșterii satului au lucrat cu zel. Crucea e din stejar și e acoperită cu foi de metal strălucitor. Fapta creștină a volocenilor a trezit curiozitatea locuitorilor din satele vecine, care veneau aici și spuneau: „Bravo vouă, faceți un lucru minunat”. Cei care au fost aici înmormântați au fost și ei creștini și merită să aibă o cruce la căpătâi. Atunci, pe vremea holerei, a fost mare jale în Bucovina. La Voloca a murit aproape jumătate din populația satului, uneori câte zece oameni pe zi. M-au emoționat cuvintele oaspetelui nostru, Vasile Adăscăliței, despre aceea că această cruce poate fi numită pe bună dreptate „Crucea Mântuirii”.
–Este o cruce unică în felul ei, afirmă părintele Pavel Paulencu, participant la eveniment. Este ridicată pe cel mai înalt deal din Voloca și însăși ea are o înălțime de 14 metri și luminează noaptea. De aici se văd foarte bine Dumbrava Roșie, Tisăuți, Cuciurul Mare, Cernăuțiul… Locul este amenajat și, cred, că vor veni aici și mulți tineri. Cineva va rosti tainic și o rugăciune pentru cei care au suferit. Am observat un lucru că în timp de război, de grele încercări omul își aduce aminte de Dumnezeu. Anul acesta la Voloca și Hrușăuți au fost ridicate trei cruci – cea mai importantă la intrare în Hrușăuți, consacrată luptei lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Codrii Cosminului, situați în vecinătate, a doua – această „Cruce a Mântuirii” și a treia – troița din cătunul Buda, unde au rămas doar câteva case…
Ridicarea unei cruci este o rugăciune puternică adresată lui Dumnezeu. Și de obicei ele apar pe vremuri de restriște, când oamenii sunt mai aproape de Atotputernicul, Creatorul cerului și pământului.
Imagini de Dumitru Storoj și Maria Toacă.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com