Situat între Storojineţ şi Ciudei, în vecinătatea faimoşilor codri bucovineni, Budineţul este prezent documentar în istorie la începutul secolului al XVIII-lea, atestat pentru prima dată la 30 mai 1705. La 4 septembrie 1891 la Budineţ s-a născut istoricul literar Constantin Loghin. În anul 1926 el scoate de sub tipar „Istoria literaturii române din Bucovina”, primul studiu de acest gen şi unicul până la finele secolului al XX-lea. Profesorul, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea cernăuţeană, Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române, împreună cu Lora Bostan, titulară a acestei catedre, editează „Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi 1775-2000”. Acest compendiu-antologie este o continuare şi o completare esenţială a „Istoriei” scrise de Constantin Loghin. De altfel, Grigore Bostan este şi el fiu al Budineţului, născut în această pitorească localitate de la poalele Carpaţilor la 4 mai 1940. Ca om de ştiinţă şi poet, mare patriot al neamului său, Grigore Bostan a avut misiunea de a sta în fruntea procesului de renaştere naţională, care a început în nordul Bucovinei la această răscruce de secole şi epoci istorice. La finele anului 1989, an însemnat pentru comunitatea românească din Ţara Fagilor prin crearea Societăţii regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, preşedinte al căreia a fost ales Grigore Bostan, el scria: „Nu s-a pierdut sămânţa cea curată/ cu pleava ridicată-n slăvi de vânt?/ Veniţi copii, cu faţa luminată/ de grâul semănat pe-acest pământ!”. Probabil, poetul Grigore Bostan i-a avut în vedere şi pe copiii din Budineţ, satul său de baştină, care, semănând grâu curat (la propriu şi figurat), vor făuri viitorul acestei vetre de români din „dulcea Bucovină”. La începutul acestui veac enoriașii din Budeneț au ridicat o mândră biserică lângă cea veche din lemn (construită în perioada 1799-1803), astfel în sat sunt marcate două hramuri. Biserica nouă în are ca patron pe Sfântul Serafim, iar cea veche – pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. În miez de Cireșar, la Budeneț sunt pomeniți cei circa o sută de locuitori ai satului, victime ale regimului totalitar sovietic. Numele celor care nu s-au întors din „siberiile de gheață” au fost incrustate pe crucea-simbol, ridicată în centrul localității. Budenețul este renumit prin izvorul său de apă minerală. Dar și de izvoarele spirituale românii budenețeni nu iută. Situat între Storojineţ şi Ciudei, în vecinătatea faimoşilor codri bucovineni, Budineţul este prezent documentar în istorie la începutul secolului al XVIII-lea, atestat pentru prima dată la 30 mai 1705. La 4 septembrie 1891 la Budineţ s-a născut istoricul literar Constantin Loghin. În anul 1926 el scoate de sub tipar „Istoria literaturii române din Bucovina”, primul studiu de acest gen şi unicul până la finele secolului al XX-lea. Profesorul, şeful Catedrei de Filologie Română şi Clasică de la Universitatea cernăuţeană, Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române, împreună cu Lora Bostan, titulară a acestei catedre, editează „Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuţi 1775-2000”. Acest compendiu-antologie este o continuare şi o completare esenţială a „Istoriei” scrise de Constantin Loghin. De altfel, Grigore Bostan este şi el fiu al Budineţului, născut în această pitorească localitate de la poalele Carpaţilor la 4 mai 1940. Ca om de ştiinţă şi poet, mare patriot al neamului său, Grigore Bostan a avut misiunea de a sta în fruntea procesului de renaştere naţională, care a început în nordul Bucovinei la această răscruce de secole şi epoci istorice. La finele anului 1989, an însemnat pentru comunitatea românească din Ţara Fagilor prin crearea Societăţii regionale pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, preşedinte al căreia a fost ales Grigore Bostan, el scria: „Nu s-a pierdut sămânţa cea curată/ cu pleava ridicată-n slăvi de vânt?/ Veniţi copii, cu faţa luminată/ de grâul semănat pe-acest pământ!”. Probabil, poetul Grigore Bostan i-a avut în vedere şi pe copiii din Budineţ, satul său de baştină, care, semănând grâu curat (la propriu şi figurat), vor făuri viitorul acestei vetre de români din „dulcea Bucovină”.
La începutul acestui veac enoriașii din Budeneț au ridicat o mândră biserică lângă cea veche din lemn (construită în perioada 1799-1803), astfel în sat sunt marcate două hramuri. Biserica nouă în are ca patron pe Sfântul Serafim, iar cea veche – pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. În miez de Cireșar, la Budeneț sunt pomeniți cei circa o sută de locuitori ai satului, victime ale regimului totalitar sovietic. Numele celor care nu s-au întors din „siberiile de gheață” au fost incrustate pe crucea-simbol, ridicată în centrul localității.
Budenețul este renumit prin izvorul său de apă minerală. Dar și de izvoarele spirituale românii budenețeni nu iută.
(V.K)
Subiect video – Dumitru Storoj (postat pe contul nostru de Facebook)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com