Adelina Ionuț – in memoriam
S-au scurs douăzeci de ani de când în plină vară a părăsit aceasta lume Adelina Ionuț. Întreaga ei viață a fost legată de cuvântul românesc. Originară din Hrușăuți, Adelina Ionuț (Covalciuc), după absolvirea Școlii medii din Voloca, a susținut examenele de admitere la Facultatea de Filologie a Universității cernăuțene, visând să devină profesoară de română. Era perioada când își făceau studiile universitare viitorii poeți bucovineni Simion Gociu, Arcadie Suceveanu, Ilie Tudor Zegrea, viitorul critic literar Ștefan Broască, precum și alți tineri români care aveau o dragoste deosebită pentru graiul matern. Aceștia deseori băteau la ușa redacției ziarului „Zorile Bucovinei”, care era la început de cale și se punea preț pe tinere talente. Adelina Ionuț (Covalciuc), deși nu scria versuri, dar în lunile de vară era invitată să-i înlocuiască pe corectorii de la ziar aflați în concediu. O asemenea practică i-a fost de mare folos, fiindcă după absolvirea Universității a fost angajată la „Zorile Bucovinei” în calitate de corectoare. Dar, vorba ziariștilor, sunt mulți corectori care visează să devină redactori. Adelina Ionuț n-a ajuns să fie redactor, în schimb a devenit o bună traducătoare. În secretariatul condus de Mircea Lutic, o parte considerabilă din materialele inserate în șpalturile ziarului, erau traduse. De aceea traducătorii lucrau în două schimburi. Adelina Ionuț îndeplinea un volum mare de muncă și nu întotdeauna orarul din secretariat coincidea cu regimul grădiniței, frecventate de fiica soților Adelina și Dragoș Ionuț – Nelea. Colegii îi mergeau în întâmpinare.
Dar anii trec și copiii cresc mari. Cât de bucuroasă și fericită era Adelina Ionuț, când fiica Nelea a absolvit Școala de muzică pentru copii și a fost primită la Colegiul pedagogic, la specialitatea învățător de muzică. Apoi a absolvit și Universitatea, primind diplomă de profesor de engleză.
Dar să revenim în secretariatul redacției „Zorilor Bucovinei”. Traducătoarea Adelina Ionuț, care ținea la munca sa, se interesa neapărat și de felul cum i se redactau materialele traduse operativ și a avut ce învăța de la locțiitoarele secretarului general de redacție Domnica Constantinovici și Meri Șapiro, ambele bune cunoscătoare a limbii române și care se isprăveau de minune cu misiunea lor de redactori literari.
„Lecțiile” de stilistică ale acestora i-au ajutat Adelinei Ionuț să se afirme ca redactor literar la redacția noului ziar de expresie românească din regiune – „Libertatea Cuvântului”, unde a activat de la apariția primului număr până la sfârșitul vieții ei pământești de 54 de ani.
Fiind încă la „Zorile Bucovinei”, Adelina Ionuț, împreună cu colegii de breaslă, a trăit clipele minunate de mare avânt spiritual, aduse de începutul procesului de renaștere națională de la sfârșitul anilor 80. A participat nemijlocit la activitatea Societății „Mihai Eminescu”, nou create. S-a înscris în Corul „Dragoș Vodă” – cartea de vizită a Societății. Cu cât entuziasm le povestea ea colegilor de la redacție despre concertele corului, susținute în satele românești din regiune, despre „turneele colindelor”, inițiate de coriștii de la „Dragoș Vodă”. Această suflare căpăta aripi și corista Adelina Ionuț se simțea foarte fericită. Dar aripa neacră a bolii incurabile i-a frânt acest zbor al sufletului. În ajunul plecării sale la cele veșnice, Adelina Ionuț, având-o alături pe fiica Nelea, și-a amintit de toate aceste momente deosebite, de toți colegii de serviciu și de activitate artistică. Adelina Ionuț își lua rămas bun în mod calm și cu o durere simțită numai de ea de la acei care i-au luminat destinul…
Deși au trecut douăzeci de ani de atunci, colegii n-au uitat-o. Duminică 25 august, la inițiativa membrilor familiei și a rudelor apropiate, la Palatul Național al Românilor din Cernăuți a avut loc un parastas întru comemorarea Adelinei Ionuț. El a fost oficiat de preoții Ion Florea, Gheorghe Dubeț și de dascălul Alexandru Voronca. Ion Florea este fiul regretatului paroh Gheorghe Florea, care a condus-o pe ultimul drum pe Adelina Ionuț.
Cipul luminos al Adelinei Ionuț a fost conturat prin amintirile lor de foștii ei colegi de la „Zorile Bucovinei”, din anii de studenție, de membrii Corului „Dragoș Vodă”. Și-au amintit de ea cu lacrimi în ochi rudele apropiate. Probabil, că de acolo, din ceruri, Adelina Ionuț a ascultat ca o îngerească cântare piesele îndrăgite, interpretate de Corul „Dragoș Vodă”, și s-a bucurat că la pian s-a așezat nepoata Irina, pe care nu i-a fost dat s-o vadă în viață, la fel ca și pe nepoțelul Maxim. Așa precum nu și-a văzut fiica mireasă. Nelea Crăciun (Ionuț) a pornit pe urmele mamei sale în privința participării la acțiunile artistice ale Comunității românești din regiune. Ea deseori a acompaniat la pian evoluările participanților la asemenea manifestări culturale.
Se spune că omul trăiește atâta timp, cât sunt vii amintirile despre el, iar amintirile despre Adelina Ionuț, care a avut o puternică energie pozitivă, sunt luminoase, senine și de lungă durată…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com