La 1 septembrie 1847 s-a născut Simion Florea Marian, preot, folclorist şi etnograf cel care a pus bazele cercetării ştiinţifice a folclorului românesc. Personalitate marcantă a ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea şi primului deceniu al secolului XX, membru al Academiei Române de la 34 de ani, S.F. Marian a impresionat încă din timpul vieţii prin vastitatea operei sale, prin aria sa de cuprindere, prin deschiderea unor noi direcţii în etnografie, dar şi prin implicarea socială. Interesat încă din perioada studiilor secundare de literatura populară, debutând la 19 ani în revista Familia cu studiul „O nuntă la Ilişeşti”, S.F.Marian îşi urmează cu tenacitate visul de a scoate la lumină tezaurul culturii populare, nu doar din Bucovina ci, cu ajutorul colaboratorilor, de pe cuprinsul întregii Românii.
Simion Florea Marian s-a născut la 1 septembrie 1847, în satul Ilișești, Suceava. Tatăl său este Grigore Marian Florea, fiu al preotului Lazar Marian din Reuşeni, mama Ruxandra, născută Stanovici, fiica dascălului din Udeşti. În 1859 începe şcoala primară în sat, unde va absolvi trei clase primare. În 1861 urmează clasa a IV-a la „Scoala poporală germană“ din Suceava. Administraţia şcolii i-a modificat prenumele din Simion, cum apare în actul de naştere, în Simeon, formă acceptată de folclorist şi folosită ulterior. Urmează liceul cezaro-crăiesc din localitate. Culegerea folclorului devine o adevarată pasiune. La vârsta de 17 ani, avea primele sale culegeri de texte folclorice. În anul 1866 debutează în revista „Familia” cu articolul „Datinile poporului român. O nuntă la Ilişeşti în Bucovina”. Colaborează cu „Albina“, „Amicul poporului“ şi „Federaţiunea“. Întră în conflict cu conducerea liceului. Ajunge în Transilvania, unde susţine examenul de repetare a clasei a VIII-a şi devine student la Gimnaziul superior român greco-catolic din Năsăud. În 1869 publică la Botoşani un volum de balade – „Poesii poporale din Bucovina”.
În anul 1870 se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Se apropie de Cercul Haşdeu. Publică cântece, doine, descântece la ziarul „Traian” al lui B. P. Haşdeu, apoi publică folclor în periodicele „Columna lui Traian” şi în Foaia Societăţii „Românismul”. În 1873 publică primul volum din „Poezii poporane române”. În 1875 Simion Florea Marian își încheie studiile teologice. Publică al doilea volum din „Poezii poporane române”. Se căsătoreşte cu Leontina Piotrovschi, fiica parohului George Piotrovschi din Siret.
Simion Florea Marian a fost, pe rând, preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la „școala poporală” și la „școala reală inferioară” din Siret (1879-1883), profesor de religie la Gimnaziul greco-ortodox din Suceava (1893-1907), protopresbiter (1903). A fost de asemenea un membru activ al Academiei Române (1881), membru în Societatea geografică română și Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.)
Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetători.
A fost membru titular (din 1881) al Academiei Române și de asemenea un membru activ în Societatea geografică română, în Societatea istorică română din București, în Comisia centrală pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale: Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, „Junimea” și „Dacia” din Cernăuți, etc. Considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate, culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice a folclorului și a stimulat culegerea amplă a creațiilor populare de către alți cercetător. Lucrarea sa „Chromatica poporului român” (1882) reprezintă prima cercetare românească asupra unei probleme de industrie populară. A decedat în anul 1907.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com