Aprilie cu răni adânci
În ziua de 1 februarie 1941, Vasile al lui Manole Bruja, născut la 1923, în pitoreasca localitate Crasna de la poalele Carpaţilor, nimereşte în mâinile grănicerilor sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. Pe data de 28 iunie, acelaşi an, românul, fiind acuzat de „trecere ilegală a frontierei de stat”, va fi împuşcat în localul închisorii nr. 1 din Cernăuţi, conform indicaţiilor călăului Meşyk, fostul Comisar al Poporului pentru Securitatea de Stat al R.S.S. Ucrainene. Tatăl său, Manole al lui Porfirie Bruja, care a venit în această lume la 1893, este arestat de către reprezentanţii regimului totalitar stalinist în ziua de 10 februarie 1941 şi acuzat de „trădare de patrie”. Apucă drumul suferinţelor spre groaznica regiune Sverdlovsk, unde se stinge din viaţă la 8 aprilie 1942. A rănas Crasna fără vrednicii săi fii.
În aceeaşi zi de 8 aprilie, când crăsneanul Manole Bruja a murit în lagărul bolşevic din Sverdlovsk, alt român, Gheorghe al lui Gheorghe Petrescu, născut la 1886, în judeţul Brăila din România, locuitor al fostei capitale a Bucovinei istorice, era condamnat de către Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. la 10 ani de detenţie. Muncitorul de la uzina „Industria” este învinuit de faptul că în perioada interbelică, chipurile, a dus „o luptă aprigă împotriva mişcării revoluţionare din ţinut”. Îl aşteptau cerberii stalinişti în groaznicul Gulag sovietic.
Pe data de 9 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. adoptă hotărârea privind deportarea ţăranului Ilie al lui Ilie Chiriac, născut la 1898, în pitorescul sat Horbova din istoricul Ţinut al Herţei. Românul este acuzat de autorităţile staliniste de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei” sovietice. Împreună cu el, porneşte spre îndepărtata Siberie soţia, Maria, care a văzut lumina zilei la 1893, în aceeaşi localitate herţeană. În regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse, în ziua de 10 aprilie 1942, a trecut la cele veşnice Ilie Chiriac. A rămas scumpa lui soţie „cu lacrima de sânge în suflet”.
Fostul secretar al Primăriei comunei Mahala, Vasile al lui Ion Antonescu, care a venit pe lume la 1898, este arestat de reprezentanţii regimului totalitar bolşevic în ziua de 21 iulie 1940. Interogatoriile staliniste au durat până în toamnă. Pe data de 5 noiembrie, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la 6 ani de detenţie, acuzându-l de faptul că era „un element care prezintă un pericol social”. Românul se stinge din viaţă la 11 aprilie 1942, într-un lagăr sovietic de muncă corecţională. A luat cu el „Crucea Ţării Fagilor”.
Ţăranul Ion al lui Vasile Iavorschi, născut la 1910, în frumoasa localitate Cuciurul Mare din Bucovina, este încătuşat de către reprezentanţii Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al U.R.S.S. în ziua de 22 mai 1941, fiind acuzat de „activitate trădătoare”. Va fi scos din închisoarea cernăuţeană şi transferat în regiunea Sverdlovsk a Federaţiei Ruse. Acolo, în neagra străinătate, supus interogatoriilor feroce staliniste, românul porneşte spre înaltul cerului la 13 aprilie 1942. Părinţii săi, Vasile şi Elena Iavorschi, împreună cu fiicele lor, Ana şi Paraschiva, vor apuca drumul greu al deportaţilor, fiindcă „erau rude cu trădătorul patriei sovietice”. A rămas „atârnat în cârje, vechi picior de plai”.
Iosif al lui Ion Ţighera, născut la 1900, în localitatea Tereblecea din Bucovina, a fost arestat de către grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. în ziua de 4 iunie 1941 şi acuzat de faptul că şi-a „trădat patria”. Apucă drumul suferinţelor spre regiunea Sverdlovsk, unde se stinge din viaţă pe data de 14 aprilie 1942. Departe a rămas Ţara lui mândră, „Ţara primăverii”, ca să-l plângă.
Tot în aceeaşi zi de primăvară, în aceeaşi regiune îndepărtată Sverdlovsk, unde „scrâşnesc sub zări Golgotele durerii”, s-a înălţat la ceruri ţăranca Saveta a lui Mitrofan Mocreniuc, care a văzut lumina zilei la 1898, în pitoreasca localitate Crasna de la poalele Carpaţilor legendari. Românca a fost arestată de către autorităţile comuniste sovietice pe data de 5 mai 1941 şi acuzată de „trecere ilegală a frontierei de stat”. La 20 iunie 1942, când munteanca dormea în pământul străin al Siberiei, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. o condamnă la 5 ani de închisoare.
Fiind inclus de către autorităţile staliniste în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, Constantin al lui Nicolae Gafu, născut la 1891, în satul Molniţa, fostul judeţ Dorohoi al României, este arestat de reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. în ziua de 27 iulie 1940 şi întemniţat în straşnica închisoare enkavedistă cernăuţeană, unde au început interogatoriile bestiale. Odată cu declanşarea operaţiunilor militare, va fi transferat în regiunea Sverdlovsk, împânzită cu o largă reţea de lagăre sovietice de exterminare, unde a închis ochii pentru totdeauna pe data de 16 aprilie 1942. A rămas să-şi doarmă somnul de veci în pământ străin, departe de glia străbună, „cu văi cu doine şi turme de mioare”.
Românul Radu al lui Constantin Hotinceanu a apărut în această lume la 1922, în frumosul oraş Cernăuţi de pe malul istoricului Prut. Cu dorul de libertate permanent aprins în piept, tânărul porneşte spre frontiera de la Lunca, dorind să treacă în Patria istorică. Va fi arestat de grănicerii sovietici în ziua de 28 ianuarie 1941. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judecată, ţinută în localul închisorii cernăuţene, în zilele de 28-31 martie 1941, îl condamnă la 10 ani de detenţie. Apucă drumul suferinţelor spre blestemata regiune Sverdlovsk a Federaţiei Ruse, unde moare la 16 aprilie 1942. A părăsit pentru totdeauna „meleagul său de cântece şi dor”.
Tot spre Lunca a pornit şi ţăranul Nicolae al lui Nichita Polişciuc, născut la 1900, în satul-martir Mahala. Nimereşte şi el în mâinile grănicerilor stalinişti, în dimineaţa zilei de 28 ianuarie 1941. Acelaşi tribunal militar sovietic îl condamnă şi pe acest mândru mahalean, dornic de libertate, la 10 ani de lagăr. În aceeaşi zi de 16 aprilie 1942, în aceeaşi regiune Sverdlovsk din groaznica Siberie, porneşte spre împărăţia cerului românul, lăsând în urma sa amintirea-i veşnică.
Leonora a lui Gheorghe Cuciureanu s-a născut la 1924, în istoricul sat Horbova din Valea Prutului, încadrat la acea vreme în fostul judeţ Dorohoi al României. La începutul lunii august 1940, tânăra româncă, aflându-se la muncă în interiorul Patriei istorice, a hotărât să pornească spre localitatea natală, unde a văzut pentru prima dată lumina soarelui, pentru a-şi vizita rudele. Încercând să treacă hotarul instalat de sovietici, nimereşte în mâinile grănicerilor comunişri din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. Este arestată în ziua de 6 august. După interogatorii drastice şi îndelungate, care au durat până la 18 aprilie 1942, autorităţile staliniste o condamnă la 3 ani de lagăr, fiind acuzată de „trecere ilegală a frontierei de stat”. A pornit spre Siberii de gheaţă, ducând cu ea în suflet „icoana sfântă a vetrei strămoşeşti”.
Tot la 18 aprilie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al U.R.S.S. îl condamnă pe ţăranul Todor al lui Gheorghe Avăcăriţei, născut la 1890, în localitatea Târnauca din Ţinutul Herţei, la 3 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională. Românul a fost arestat de autorităţile sovietice în ziua de 11 august 1940 şi acuzat de „complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Apucă şi el drumul calvarului spre locurile îndepărtate ale fostului imperiu bolşevic, unde „e traiul plâns în fiecare zi”.
În aceeaşi zi de 18 aprilie, aceeaşi comisie specială de pe lângă acelaşi comisar sovietic, îl aruncă după gratii pe muncitorul Nichita al lui Ion Lupăşteac din satul Băhrineşti al mândrei Bucovine. Românul a apărut în această lume la 1922 şi a fost încătuşat de către zbirii regimului totalitar comunist pe data de 25 iulie 1940. Interogatoriile au durat 22 de luni. Tânărul primeşte 3 ani de închisoare „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Se întorcea acasă de la muncă din interiorul României. „Şi peste ziduri negre de-nchisoare/ Se-nalţă cântec sfânt de tinereţe”.
La 18 aprilie 1942, Domnica a lui Vasile Ciornei, născută la 1904, în localitatea Molniţa din Ţinutul Herţei, locuitoare a satului Horbova din acelaşi frumos ţinut al României, este privată de libertate pe un termen de 3 ani „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. A nimerit în mâinile grănicerilor sovietici în ziua de 6 august 1940. Rudele sale: Aniţa a lui Ion Ciornei, născută la 1895; Toader al lui Ion Ciornei, născut tot în anul 1895; Ion al lui Toader Ciornei, născut la 1930, şi Militina a lui Toader Ciornei, născută în 1925, au apucat calea deportărilor staliniste. În regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse a murit, în 1942, Aniţa Ciornei. Toader Ciornei a închis ochii pentru totdeauna în ziua de 19 august 1948, în aceeaşi blestemată regiune din Siberia. În Horbova lor dragă până astăzi „înserarea plânge”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com