La 27 septembrie 1945, la Sinăuţi, regiunea Cernăuţi, s-a născut Vasile Tărâţeanu, distins poet şi activist public, membru de onoare al Academiei Române.
Poet și jurnalist, Vasile Tărâțeanu s-a născut pe 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos. Primele șapte clase le face în satul natal, apoi urmează studiile medii generale la Școala nr.10 din Cernăuți. După absolvirea ei devine student la Facultatea de Filologie a Universității de stat din Cernăuți, dar, obligat să efectueze stagiul militar, întrerupe cursurile. După trei ani își reia studiile, absolvind Universitatea în 1972.
Începe să lucreze încă din timpul facultății ca reporter și corespondent special al ziarului „Zorile Bucovinei» (1969-1981), iar între 1981 si 1991 a activat la postul de radio Ucraina Internațional în calitate de redactor superior. În 1990 a fondat ziarul „Plai romanesc”, prima publicație scrisă în grafie latină. În anii următori înființează și alte publicații de cultură, printre care se numără și „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți” si „Junimea”. De asemenea, a colaborat la numeroase reviste importante de cultura din România, dar și din Ucraina și Serbia.
Vasile Tarateanu a debutat în presa locala cu versuri, în 1962, iar editorial în 1981, cu volumul de versuri „Harpele ploii”. Au urmat volumele „Dreptul la neliniște” (1984), „Linia vieții” (1988), „Teama de înstrăinare” (1990), „Litanii din Țara de Sus” (1995), „Pământ în retragere” (1999), „Dinafară” (2003), etc.
Vasile Tărâțeanu este autorul a peste 20 de volume de versuri și a doua volume de publicistică: „Iluzii și lanțuri” (2001) și „Stâlpul de foc” (2007). A fost distins cu Premiul revistei „Poesis» (1994, 2000), Premiul Societății Scriitorilor Bucovineni (2001) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2003). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Ucraina (1988), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1997) și al Uniunii Scriitorilor din România (1997).
Regretatul poet Mircea Lutic repeta fraza, că unul singur, Vasile Tărâţeanu, deseori face mai mult decât instituţii întregi. Comunitatea românească din nordul Bucovinei niciodată n-a fost lipsită de oameni cu energie spirituală colosală, care prin fapte şi-au demonstrat devotamentul şi marea iubire de neam. În perioada de la finele secolului al XX-lea – începutul secolului al XXI-lea acest rol a fost pregătit pentru Vasile Tărâţeanu. Academicianul Mihai Cimpoi a accentuat: „Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâţeanu este veşnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului cultural românesc-bucovinean şi unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptul din sufletul său înstrăinat, fără dichisuri şi zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine”. „Pelerinul romantic” Vasile Tărâţeanu a devenit o adevărată legendă, cel care căuta să promoveze, şi nu fără succes, în întregul areal românesc talentele româneşti din actuala regiune Cernăuţi, totul ce este de valoare în acest ţinut, consfinţit cu paşii săi de tânărul Eminescu. Dar, mai întâi de toate, Vasile Tărâţeanu a fost un poet profund.
La 8 august 2022 a trecut în eternitate. A fost înmormântat în vechiul cimitir din oraşul Cernăuţi, în sectorul unde îşi dorm somnul de veci marile personalităţi ale neamului românesc din Bucovina.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com