La 6 octombrie 1408, într-un hrisov al domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun, a fost atestat documentar pentru prima dată oraşul Iaşi. Iașul este orașul celor șapte coline, este orașul marilor idei, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru in limba română și al primului muzeu literar memorial (Bojdeuca lui Creangă din dealul Țicăului).
În 1564 domnitorul Alexandru Lăpuşneanu a mutat aici capitala Moldovei de la Suceava. Între 1565 şi 1859, oraşul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 şi 1862, atât Iaşi cât şi Bucureşti au fost capitalele de facto ale Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala ţării a fost stabilită la Bucureşti.
În secolul al XIV-lea, momentul istoric al apariţiei Ţării Moldovei, Iaşul era situat în centrul ei. Atestarea documentară a fost într-un act al lui Alexandru cel Bun şi pe o piatră, datată 1396, aflată în prezent în incinta Bisericii Armene. Iaşul a cunoscut o intensă dezvoltare, în special după cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când a devenit capitala Moldovei. Viaţa spirituală creştină a înflorit odată cu meşteşugurile şi comerţul. Au fost construite multe lăcaşe de cult – 69 de biserici şi mănăstiri – care au devenit importante obiective culturale, deoarece constituie un patrimoniu inestimabil. Cu toate acestea, în secolul al XVI-lea, atunci când a devenit capitala unui principat de trei ori mai mare decât cel al Belgiei, Iaşul era un oraş mic în comparaţie cu cel din ziua de azi. Abia între secolele XVII-XVIII, Iaşul a cunoscut o perioadă înfloritoare – cea a domniei lui Vasile Lupu şi chiar cele ale domnilor fanarioţi.
Deşi a fost adeseori mistuit de flăcări şi de ciumă, Iaşul, aflat în apropierea Poloniei, a fost puternic influenţat de principiile Revoluţiei franceze. Încă din perioada premergătoare Revoluţiei din 1848, oraşul a devenit leagănul ideologiei naţionale. Sfârşitul epocii medievale şi începuturile celei moderne avea să culmineze cu mişcările revoluţionare de la 1848, precedate şi pregătite de Gheorghe Asachi şi generaţia sa. Iaşul avea, de asemenea, marele merit de a fi iniţiatorul Revoluţiei de la 1848, care s-a extins ulterior pe întreg teritoriul romanesc. Toate aceste evenimente au pavat calea spre perioada marilor clasici români, care au fondat Societatea culturală „Junimea”. Mari personalităţi ale României moderne, cum ar fi Eminescu, Maiorescu, Creangă, Caragiale, Conta, Slavici, Xenopol, Lambrior, Phillippide, P. P. Carp, Theodor Rosetti, T. Burada, N. Culianu, P. Poni şi alţii, şi-au perfecţionat discursurile în cadrul „Junimii”. Timpul dintre cele două războaie mondiale reprezintă un alt vârf al dezvoltării culturale şi literare a Iaşului, oraşul marilor destine.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com