Duminică, 6 octombrie, la Palatul Național al Românilor din Cernăuți a avut loc ședința lunară a Cenaclului literar transfrontalier „Mașina cu poeți” (Cernăuți – Suceava). Ea a coincis cu marcarea Zilei orașului Cernăuți. În mod tradițional, cu această ocazie în „Mica Vienă” se desfășoară Festivalul Internațional „Întâlniri Bucovinene”. Cernăuțiul, ca gazdă, a primit colective artistice de amatori din Polonia și județul Suceava, România. De pe meleagurile sucevene au venit la „ctitoria lui Alexandru cel Bun” și membri ai Cenaclului „Mașina cu poeți”, ceva mai puțin la număr, decât artiștii amatori suceveni, dar, împreună cu membrii cenaclului din partea Cernăuțiului, au reușit să facă un festival al cuvântului poetic.
Ședința a început cu lansarea plachetei „Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii” – o cunună de sonete de Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, și prezentarea unui ciclu de poezii de poetul sucevean George Sauciuc. Participanții la cenaclu au fost salutați de reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, Nicolae Dan Constantin.
Sonetul este forma clasică, după cum a și subliniat Elena Mândru de la Iași, care conduce Societatea Scriitorilor Fără Frontiere, la care apelează mai puțini poeți, deoarece el impune anumite reguli. Or, sonetul este o piatră de încercare pentru poet. În nordul Bucovinei, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, sonete au scris mai mulți poeți români, în deosebi Mircea Lutic, Ilie Tudor Zegrea, Vasile Tărâțeanu. Iar o cunună de sonete a avut doar Ilie Tudor Zegrea. Într-o discuție particulară criticul literar Ștefan Hostiuc (el e și redactorul plachetei lui Nicolae Șapcă „Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii”) ne-a explicat care a fost motivul adevărat al intenției poetului Ilie Tudor Zegrea de a scrie o cunună de sonete. Această formă cere neapărat 16 sonete care „împletesc” cununa, iar Ilie Tudor Zegrea, pe atunci tânăr poet, a recurs la ea pentru a publica deodată șaisprezece sonete. Tematica lor vine din „templul temelor majore”. Ne putem da ușor seama care puteau fi aceste teme în perioada regimului comunist. În cazul dat conformismul lui Ilie Tudor Zegrea cedează în fața măiestriei sale poetice, el demonstrând capacitatea de a se isprăvi cu cerințele mari pentru un poet-sonetist.
Tema cununii de sonete a lui Nicolae Șapcă este și ea majoră, dar diametral opusă celei abordate de Ilie T. Zegrea. Sonetele lui țin de poezia sacrală. Metafora florii de măr vine din colindele românești, iar merii, în imaginația poetului, înfloresc în Paradis. Nicolae Șapcă nu este primul autor de sonete religioase din ținutul nostru. Regretatul poet Mircea Lutic, consătean cu Nicolae Șapcă, a inclus asemenea sonete în ultimele sale volume de poezie, inclusiv în volumul „Punctul Omega”, primul volum postum al acestui autor distins, apărut în 2023, concomitent cu volumul de sonete al lui Nicolae Șapcă „Pe creste de cuvinte”. După cum a recunoscut însuși Nicolae Șapcă, el a început să valorifice sonetul încă în aulele Universității din Cernăuți, unde la propunerea academicianului Grigore Bostan a scris teza cu tema sonetelor lui Traian Chelariu. A trebuit să urmărească evoluția sonetului în literatura universală, începând de la Petrarca. Dar ca sonetist și-a încercat condeiul acum câțiva ani. Este al doilea, după Ilie Tudor Zegrea, care în scrisul românesc din nordul Bucovinei din ultimele decenii s-a încumetat să creeze o cunună de sonete. Îndrăzneala lui Nicolae Șapcă a fost salutată în cadrul ședinței cenaclului de către Elena Mândru de la Iași, care s-a referit și la specificul acestui gen literar, folosit mai rar, dar care evidențiază armonia cuvântului poetic. Nicolae Șapcă, prin exemplul său, îi încurajează și pe alții să practice sonetul. Poeta Paraschiva Abutnăriței din Vatra Dornei a completat cele spuse de Elena Mândru că sonetul îi oferă poetului o reușită. Or, arta sonetului a încununat măiestria de poet al lui Nicolae Șapcă. Autorul încearcă profunde sentimente pe care le exprimă prin aceste „superbe stihuri”. El afirmă în sonetul de început „Doar Ție mă închin Iisuse Sfânt/ Când mă scufund în lumea de păcate,/ Îngerul Tău cu greu mă poartă-n spate/ Tot ocrotind ființa care sânt”. Fiecare om își are crucea sa, iar îngerul Domnului îl ajută s-o ducă pe calea mântuirii.
Poetul Valerian Bedrule din Pojorâta a subliniat că mirajul florii de măr, folosit de Nicolae Șapcă este o metaforă extraordinară, iar sonetele lui par ca o rugăciune, care pot fi citite la orice sărbătoare religioasă.
Ramura de măr înflorită este prezentă în ilustrarea grafică a fiecărui sonet, inclus în cunună. Este realizarea pictorului și graficianului Radu Bercea din Gura Humorului, originar din Ostrița de lângă Cernăuți. Radu Bercea a venit la ședința cenaclului și a lansării de carte cu o valiză plină de gravuri, pe care el le-a donat Palatului Național al Românilor din Cernăuți. În fiecare gravură a maestrului este prezentă pasărea măiastră din basmele populare românești și ornamentele noastre tradiționale, precum și oul încondeiat, care simbolizează viața și destinul omului. În cazul dat a unui întreg popor.
Au salutat apariția cununii de sonete a Nicolae Șapcă poetul și președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu, scriitoarea Maria Toacă, profesoara de română de la Probotești, Tatiana Tutunaru-Bârzu, care i-a înmânat autorului portretul său schițat de eleva Anastasia Ciorna, iar un alt elev de la Gimnaziul din această localitate, vizitat recent de Nicolae Șapcă cu un teanc de reviste „Recreația mare”, pe care o editează, Andrei Tutunaru a recitat un sonet din placheta lansată. Discuția despre ea s-a încheiat pe o „notă muzicală”, Carolina Jitaru interpretând un cântec pe versuri de Nicolae Șapcă.
La rândul său, Nicolae Șapcă a ținut să mulțumească tuturor pentru apreciere, susținere și încurajare. De asemenea, a amintit de Traian Vasilău, scriitor, diacon al Patriarhiei Române, din Chișinău, care a prefațat placheta „Aici nicicând nu-și scutur’ floarea merii”. Vom sublinia că autorul prefeței a rămas încântat de cununa de sonete a lui Nicolae Șapcă, accentuând că însăși „Bucovina e un tărâm nins continuu cu floare de măr”.
În partea a doua a ședinței cenaclului poetul din Suceava Gheorghe Sauciuc a prezentat un ciclu de versuri. Deși scrie o poezie scurtă, ea poartă un mesaj profund, a subliniat Elena Mândru. La fel consideră și Constantin Horbovanu de la Suceava, care urmărește evoluția de creație a colegului său. Vasile Bâcu l-a caracterizat pe George Sauciuc ca poet care redă sentimente adânci, imagini poetice foarte reușite, practică un stil european și în versurile lui nu este nimic de prisos, totul este bine calculat ca la sculptorul cela care dintr-un bloc de marmură elimină tot ce e de prisos, rămânând doar opera de artă.
N-a lipsit nici momentul istoric, prezentat în cadrul ședinței cenaclului de Ioan Abutnăriței din Vatra Dornei, care de data aceasta s-a referit la personalitatea notorie a Bucovinei, Iancu Flondor. A prezentat un eseu pe teme istorice și scriitorul de la Suceava Andrei Breabăn – de data aceasta despre mama lui Ștefan cel Mare și Sfânt – Oltea-Maria.
S-a încheiat ședința cu un recital de versuri, susținut de membri ai cenaclului din județul Suceava (Gabriela Braha, Costel Befu, Maria Crețu, Jenica Romanică, Vasile Aioanei, Monica Buhac, Grațiela Țurțu, Constantin Bulboacă) și din regiunea Cernăuți (Rodica Zegrea, Sofia Roșca, Gheorghe Bodnariuc, Vasile Carlașciuc, Tatiana Golciuc, Vasile Bâcu).
„Pauzele muzicale” au fost asigurate de interpretele cernăuțene Carolina Jitaru, Natalia Proțiuc și de Puiu Crețu din Fălticeni.
Următoarea ședință a Cenaclului literar transfrontalier „Mașina cu poeți” va avea loc în județul Suceava.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com