MASACRELE DE LA LUNCA (VII)

11 10 А 2

Mândrul fiu al Olteniei

Martirul s-a născut la 1897, în Drobeta – Turnu Severin, frumosul oraş de la Dunăre, locul, unde „Dumnezeu a vrut să-şi arate oamenilor dărnicia”.  Glorioasa istorie a acestui municipiu păstrează în ea urmele lui Traian, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul. De aici, de la „Porţile de Fier”, când toate plaiurile se aflau într-o mândră şi mare Ţară, s-a pornit Grigore al lui Mihai Bezergheanu, cu sentimentul iubirii de neam, spre semeţele piscuri ale Carpaţilor, stabilindu-se cu traiul în oraşul de pe malul Prutului. Hoardele bolşevice l-au găsit în vechea capitală a Bucovinei. Înspăimântat de teroarea roşie, dezlănţuită de către „eliberatori”, care au adus pe voievodatele meleaguri „marea fericire stalinistă”, românul trăia cu speranţa de a se întoarce la locurile copilăriei sale, pline de legende şi unde gloria strămoşilor „a legat generaţie de generaţie, născând şi perpetuând sufletul românesc”. În noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941, când fraţii bucovineni, dornici, ca şi el, de libertate, s-au îndreptat spre hotarul de la Lunca,  olteanul s-a aflat alături de ei. Încătuşat de zbirii regimului totalitar, a fost supus la cele mai bestiale torturi şi la cele mai groaznice chinuri. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judcată, ţinută în localul închisorii cernăuţene, în zilele de 28-31 martie 1941, îl condamnă la 10 ani de detenţie „pentru trădarea patriei”. A rezistat fiul Olteniei până la data de 16 ianuarie 1942. În lagărul din Sverdlovsk a închis ochii pentru totdeauna acest martir al neamului românesc. „Frumosul Severin cu faţa la Dunăre”, unde „geografia a creat istorie”, a pierdut încă un mândru fiu al său.

Petru GRIOR,

directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com

 

Добавить комментарий