File de istorie puțin cunoscute
Pentru a nu-și expune fiul primejdiilor care îl pândeau la tot pasul, doamna Oltea va trebui să-și tăinuiască șederea în Transilvania, de aceea nu există documente care să lămurească cu date certe anii de pribegie ai lui Ștefan după asasinatul de la Reuseni, până se va întoarce pe tronul Moldovei.
După o scurtă ședere la Hunedoara, Ștefan, însoțit de unchiul său, boierul Vlaicul, pleacă pentru o vreme în orașele italiene, Genova și Milano, unde a fost instruit de condotieri pe care Iancu i-a cunoscut în tinerețe. Așa s-ar explica preferința voievodului pentru haine alese, croite după modelele italiene, dar și iscusința în luptă, strategiile folosite în bătăliile date și pregătirea vitejilor Moldovei ca o adevărată oaste de mercenari, bine antrenați și înarmați. Din Italia a pribegit la Muntele Athos, luând contact cu arta, cultura și arhitectura din Constantinopol, dar și cu lucrări teologice și filozofice, reușind să deprindă mai multe limbi străine, ceea ce va face atunci când va fi Voievod să nu aibă nevoie de translator.
Bătălia Belgradului îi va aduce lui Iancu de Hunedoara o nouă mare victorie împotriva otomanilor. Aflându-se în Transilvania, era feresc ca Ștefan și cei care l-au însoțit în pribegie să i se alăture lui Iancu când a plecat la Belgrad să apere orașul de asediul otomanilor. Feciorul lui Bogdan al II-lea era legat de tratatul încheiat de tatăl său cu Iancu de Hunedoara prin care se obliga ca el și urmașii săi să-i sară în ajutor în caz de nevoie. Cum Huniade și-a respectat obligațiile asumate prin acel tratat primindu-l pe Ștefan la el după ce Petru Aron i-a ucis tatăl, era rândul feciorului lui Bogdan al II-lea să i le onoreze.
În anul 1456 Ștefan avea 21 de ani, o vârstă numai bună pentru a lua parte la luptă. Cum regele Regatului Ungariei a fugit la Viena iar baronii și clericii din Regat nu i-au adus banderiile potrivit obligațiilor pe care le aveau, Iancu avea nevoie de cât mai mulți oameni pentru a apăra Belgradul de oștile otomane. Ștefan care se afla la Hunedoara nu putea sta deoparte, nu putea lipsi de la acea mare bătălie. Ca prinț al Moldovei era însoțit în pribegie de mai mulți boieri credincioși tatălui său și de oșteni pe care îi pregătea să se întoarcă în Moldova. Dovadă a participării sale la apărarea Belgradului stă și strategia folosită mai târziu în luptele cu turcii, inspirată și din această bătălie.
Moartea lui Iancu l-a lăsat pe Ștefan fără protector, ceea ce l-a hotărât să meargă la Târgoviște, în Țara Românească, la vărul său, Vlad Dracul. Cu ajutorul acestuia Ștefan revine în Moldova în aprilie 1457, alungându-l din țară pe ucigașul tatălui său.
Mulțumită că și-a văzut băiatul pe tron, doamna Oltea se va călugări sub numele de monahia Maria, pentru a-l ajuta prin rugăciuni să aibă parte de o domnie lungă. Unii spun că acest lucru s-ar fi petrecut după nunta lui Ștefan cu Eudochia de Kiev, care a avut loc la 5 iunie 1463, soață pe care i-a găsit-o mama lui, care a dus negocieri cu rudele miresei, Voievodul Galiției și țarul Moscovei – cneazul moscovit Ivan al III-lea cu care mai târziu se va încuscri.
Potrivit tradiției, atât până la moartea tragică a tatălui său, cât și ulterior, Ștefan s-a aflat sub îndrumarea și privirea aspră și neiertătoare a mamei sale, ceea ce a condus și la frumoasa legendă cu Cetatea Neamțului. Poporul a păstrat-o în amintire ca pe o femeie foarte înțeleaptă și hotărâtă, venind permanent cu sfaturi și îndrumări bune pentru fiul său Ștefan, pe care, de multe ori, l-a ajutat să ia decizii extrem de importante, să se ridice de unde cădea, să găsească de fiecare dată putere și îndrăzneală pentru a-și învinge dușmanii. În memoria poporului, ea este prezentă alături de Voievod până mai târziu, chiar și după ce a plecat din această lume. Deși murise la 4 noiembrie 1464, potrivit celor consemnate pe piatra de mormânt găsită la Probota, în inima poporului, mama Voievodului era încă vie chiar și în 1476 (după 12 ani de la moartea ei), când după bătălia de la Războieni, doamna Oltea nu-i dă voie să se adăpostească în Cetatea Neamț aflată în apropiere de locul unde s-a dat bătălia, deși era obosit după luptele date și urmărit de turci.
Andrei BREABĂN,
scriitor din Suceava
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com