La 21 octombrie 1891, cu 130 de ani în urmă, la Brăila, s-a născut poetul şi criticul literar Perpessicius (Dumitru Ştefan Panaitescu).
Perpessicius s-a afirmat ca istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet, cercetător și editor al operei eminesciene. A fost autor al monumentalei ediţii critice din opera lui Mihai Eminescu, membru titular al Academiei Române.
Perpessicius provine dintr-o familie modestă, urmează cursurile liceului „Nicolae Bălcescu” și apoi pe cele ale Facultății de litere din București, la secția de filologie modernă. Debutează ca poet și scriitor în anul 1911, publicând sub pseudonim în reviste brăilene. În 1914 obține licența în filologie romanică la Universitatea din Bucureşti. Pentru prima dată semnează cu pseudonimul Perpessicius în 1915, în revista „Cronica”, condusă de Gala Galaction şi Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, în 1916 este rănit și rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost funcţionar la Biblioteca Academiei Române (1915-1919), apoi profesor de limba română la licee din Oradea, Arad, Târgu Mureş, Brăila şi Bucureşti. Elaborează manuale de literatură pentru liceu. Pseudonimul Perpessicius îl folosește pentru prima dată în revista Cronica, condusă de Gala Galaction și Tudor Arghezi. Alias-ul său, care se traduce din latină prin „cel deprins cu suferința”, se leagă de faptul că scriitorul și-a pierdut în război antebrațul drept, folosind tot restul vieții mâna stângă.
În paralel, dezvoltă o intensă activitate publicistică, colaborând cu o serie de reviste prestigioase ale vremii: „Universul literar”, „Ideea europeană”, „Gândirea” şi „Revista Fundaţiilor Regale”. Între 1934 și 1938 are o rubrică literară la radio, iar după cel de-al doilea război mondial publică în „Contemporanul”, „Viaţa românească”, „Steaua”, „Gazeta literară” și „România literară”.
Opera sa cea mai importantă, respectiv editarea monumentalei ediții critice a operei eminesciene, primește Premiul de Stat în 1954. În 1956 devine membru titular al Academiei Române. În 1957 ajunge director al Muzeului Literaturii Române Bucureşti și director general al Bibliotecii Academiei Române.
De asemenea, a fost şef de secţie la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (1951-1954), director general al Bibliotecii Academiei Române (1957), director-fondator al revistei “Manuscriptum” (1970), precum şi director al Muzeului Literaturii Române (1957-1971).
Perpessicius a devenit vestit prin scrierile sale „Repertoriu critic” – 1925, „Menţiuni critice” – 1928 – 1946, „Jurnal de lector” – 1944, „Eminesciana” – 1971 şi „Scriitori români” – 1989. Perpessicius s-a dedicat, începând din 1933, celor 15.000 de pagini ale manuscriselor lui Mihai Eminescu, rezultând ediţia critică a operei poetului („Opere”, I-VI, 1939-1963). Celor şase volume monumentale le-a anexat un imens material, reprezentând note şi variante, adnotări. Pentru editarea operei poetice eminesciene a primit, în 1954, Premiul de Stat.
În Brăila este casa memorială Dumitru Panaitescu – Perpessicius. Placa comemorativă a fost pusă pe fațada imobilului în 1971, iar din 1977, clădirea este declarată muzeu. În urma unor donații din partea fiului, constând în cărți, documente și mobilier, s-au organizat aici câteva săli cu exponate care reconstituie atmosfera în care a trăit și lucrat Perspecissius.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com