La Cernăuți a fost lansat volumul doi al cărții „Moscovizarea Bucovinei”, autor – profesorul, scriitorul și jurnalistul Mykola Tymoșyk. Acest volum poartă subtitlul „Penița și microfonul ca armă”. Cartea trezește interesul și cititorilor români din ținut, deoarece autorul se referă și la presa de expresie românească din perioada sovietică.
Profesorul de la Kiev, Mykola Tymoșyk, care în tinerețe și-a început cariera de jurnalist la Cernăuți, în calitate de corespondent al ziarului „Radianska Bukovyna”, apoi o perioadă scurtă de timp a fost redactor-șef al ziarului „Molodyi Bucovyneț”, are o serie de studii despre presa ucraineană din mai multe țări ale lumii, inclusiv din România, se bazează în exclusivitate pe documentele de arhivă și pe materiale din presă. Tema decomunizării, desovietizării, este foarte acută în Ucraina chiar și în situația actuală, când țara este nevoită să țină piept năvalei ocupanților ruși. Iar în acest context cartea lui Mykola Tymoșyk prezintă un interes deosebit prin faptul că cititorul află răspuns la următoarele întrebări principiale: cine și cum a gestionat presa regională; ce mijloace au fost folosite pentru a controla activitățile jurnaliștilor; care a fost procedura de revizuire a activităților colegiilor de redacție ale ziarelor și revistelor la diferite niveluri de subordonare față de unitățile structurale ale Partidului bolșevic, modul în care libertatea de gândire a fost limitată în timpul represiunilor staliniste.
O bună parte din volumul cărții cuprinde o analiză profundă a mass-media de limbă ucraineană din ținutul bucovinean. Ne vom opri mai detaliat la capitolul „Presa minorităților naționale”, care prezintă o retrospectivă a activității a trei ziare regionale din Cernăuți în limba moldovenească (română): „Adevărul Bolșevic”, „Bucovina Sovietică” și „Zorile Bucovinei”. „Adevărul Bolșevic” a fost dublaj al ziarului „Radianska Bucovyna” care urma să apară în limba moldovenească (după cum afirmau noile autorități) de la 1 ianuarie 1941, însă primul număr a văzut lumina tiparului la 15 februarie 1941. Titlul ziarului corespundea pe deplin ideologiei comuniste și, după cum se menționa într-o scrisoare a secretarului de atunci al comitetului regional de partid, „apariția în regiune a ziarului în limba moldovenească „Adevărul Bolșevic” – organ al comitetului regional și orășenesc al Partidului comunist (bolșevic) al Ucrainei și al Comitetului executiv regional – oferă posibilitatea să fie îmbunătățită activitatea de agitație în masă în rândurile populației moldovenești”.
Autorul cărții explică o situație paradoxală: până acum el nu a dat de nici un număr al ziarului „Adevărul Bolșevic” – nici la Cernăuți, și nici la Kiev, nemaivorbind de vreo colecție, nici în arhivele de stat și nici în fondurile bibliotecilor. S-a găsit un singur manuscris – o scrisoare a secretarului de redacție, adresat secretarului comitetului regional de partid, datată la 31 mai 1941, cu 22 de zile înainte de începerea războiului, în care sunt enumerate materialele planificate pentru cele patru pagini ale ziarului. Un singur manuscris care vorbește despre „vigilența” comitetului regional de partid față de organul său de presă!
Din aprilie 1944, după ce valul războiului a trecut dincolo de hotarul regiunii Cernăuți, ziarul regional „Radianska Bukovyna” a început să apară cu un nou dublaj în limba moldovenească (română) – „Bucovina Sovietică”. În primii ani era folosit alfabetul firesc al limbii noastre – alfabetul latin. Apoi s-a trecut la cel chirilic. În redacția moldovenească (română) lucra un colectiv de 13 persoane. Iată componența națională a lui, descrisă de autorul cărții: numai un moldovean (traducătorul Nicolae Lupan), un ucrainean (redactorul-adjunct), un polonez (corectorul Ludvig Marculeac). Restul – redactori literari, traducători, corectori – erau evrei.
La acest început al presei românești din regiunea Cernăuți și-a adus aportul ca traducător și marele poet european Paul Celan. El a activat ca traducător o perioadă foarte scurtă, plecând apoi în România, iar de acolo – în Franța postbelică.
Mukola Tymoșyk descrie și condițiile în care a apărut în aprilie 1967 ziarul „Zorile Bucovinei” în locul dublajului „Bucovina Sovietică”, având statut juridic de sine stătător. Era anul aniversării a 50-a a Revoluției din Octombrie și acest pas ideologic era considerat ca o mare realizare. În scurta istorie a acestor publicații de expresie românească, Mykola Tymoșyk îi numește pe majoritatea jurnaliștilor români din Cernăuți care s-au consacrat următoarei cauze: conaționalii noștri să aibă ziare în limba lor maternă. Foarte amănunțit și în mod original a redat această temă scriitorul Grigore Crigan, care decenii la rând a deținut postul de redactor-adjunct al „Zorilor Bucovinei”. Este vorba de prestigiosul volum „Zoriștii”, apărut în 2016, despre care amintește și Mykola Tymoșyk.
În pofida canoanelor ideologice, presa de expresie românească din regiunea Cernăuți, a îndeplinit și o misiune salvatoare foarte importantă. Ea a păstrat și a afirmat graiul matern, spiritul național care formează codul genetic al unui neam. La aceste publicații, ca și la cele ucrainene, au lucrat și jurnaliști onești, patrioți, buni profesioniști, care aveau în sânge responsabilitatea pentru cuvântul așternut pe hârtie sau rostit la microfon.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com