ANTIMIE Gheorghe al lui Pavel, născut în 1900, în localitatea Frătăuţii Vechi din Bucovina, azi judeţul Suceava al României, ţăran. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Toporăuţi, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrat astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Este arestat de reprezentanţii organelor sovietice de represalii în ziua de 9 iunie 1941. Pe data de 14 aprilie 1943, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă la opt ani de detenţie pentru faptul că „a fost membru al unui partid contrarevoluţionar”. Moare la 27 aprilie 1942, într-un lagăr stalinist de muncă corecţională din Republica Komi, Federaţia Rusă. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 19 ianuarie 1989.
ANTIMIE Paraschiva a lui Gheorghe, născută în 1900, în localitatea Toporăuţi din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, ţărancă. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era soţia unui membu al unui partid contrarevoluţionar”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTON – MARINESCU Vasile al lui Petru, născut în 1916, în localitatea Copacenii de Jos, judeţul Ilfov al României, a obţinut studii medii incomplete, fost prizonier de război. În perioada interbelică se stabileşte cu traiul în satul Vilaucea (Korytnoe), încadrat astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Este arestat de reprezentanţii organelor staliniste de represalii în ziua de 16 decembrie 1948. Pe data de 13 aprilie 1951, Tribunalul Militar al Ministerului Afacerilor Interne al URSS îl condamnă la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică „pentru activitate subversivă”. Reabilitat de către Procuratura regiunii Cernăuţi la 17 martie 1994.
ANTONESCU Alexandra a lui Dumitru, născută în 1896, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, poseda studii primare, ţărancă. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Ana a lui Andrei, născută în 1927, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Ana a lui Sandu, născută în 1883, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, neştiutoare de carte, ţărancă. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în exilul din Republica Komi, Federaţia Rusă. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Aurel al lui Ilie, născut în 1920, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, ţăran. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Casandra a lui Dumitru, născută în 1896, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei, ţărancă. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată de către Judecătoria Supremă a URSS la 31 martie 1965.
ANTONESCU Dochiţa a lui Toader, născută în 1901, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, ţărancă. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Glicheria a lui Ilie, născută în 1928, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Ilie al lui Ion, născut în 1890, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, poseda studii medii incomplete, ţăran. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Toader al lui Ilie, născut în 1922, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, poseda studii primare, ţăran. A încercat să treacă frontiera în România în timpul masacrului sângeros de la Lunca, raionul Herţa, din iarna lui 1941. Este arestat de grănicerii sovietici din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în ziua de 8 februarie acelaşi an. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev în şedinţa de judecată, ţinută pe data de 14 aprilie 1941, îl condamnă la zece ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională „pentru trădarea patriei”. Reabilitat de către Judecătoria Regională Cernăuţi la 16 aprilie 1960.
ANTONESCU Vasile al lui Ion, născut în 1888, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina, poseda studii primare, ţăran. Pe data de 7 mai 1941, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Moare în 1942, în Republica Komi din Federaţia Rusă. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONESCU Vasile al lui Ion, născut în 1898, în localitatea Mahala din Bucovina, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei, poseda studii medii, fostul secretar al Primăriei comunei Mahala. Este arestat de reprezentanţii Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi în ziua de 21 iulie 1940. Pe data de 5 noiembrie 1940, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la şase ani de detenţie pentru faptul că „era un element care prezintă un pericol social”. A murit într-un lagăr stalinist de muncă corecţională în ziua de 11 aprilie 1942. Reabilitat de către Procutarura regiunii Cernăuţi la 10 iulie 1992.
ANTONESCU Viorica a lui Ilie, născută în 1937, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi, Ucraina. Pe data de 10 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea ei, fiind acuzată de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitată conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
ANTONIUC Florea al lui Vasile, născut în 1930, în localitatea Lehăceni (Prypruttea), fostul judeţ Cernăuţi al României, încadrată la finele lunii iunie 1940 în componenţa Uniunii Sovietice, aflându-se astăzi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei. Pe data de 11 iunie 1941, „troika operativă” a Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi adoptă hotărârea privind deportarea lui, fiind acuzat de faptul că „era rudă cu un trădător al patriei”. Reabilitat conform Legii Ucrainei „Despre reabilitarea victimelor represaliilor politice în Ucraina” din 17 aprilie 1991.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com