La 16 noiembrie 1816 s-a născut patriotul şi revoluționarul român Andrei Mureşanu, unul dintre fruntaşii Revoluţiei române de la 1848. Poetul Andrei Mureşanu este unul dintre cele mai cunoscute personaje ale literaturii române transilvănene de la mijlocul secolului al XIX-lea, creaţia sa de căpătâi fiind poezia „Un răsunet”, cunoscută ca „Deşteaptă-te române”, care a devenit Imnul naţional al României după 1989.
S-a născut în Bistriţa, iar studiile generale le-a urmat la şcoala săsească, iar cele liceale la instituţia de învăţământ a călugărilor piarişti din localitate. A plecat la Blaj, unde din 1832 a început să studieze filosofia şi teologia, printre profesorii săi fiind Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu. La Blaj, îl are coleg de studenţie, cu câţiva ani mai mare, pe George Bariţu, care coordona o trupă, actorii jucând spectacole de teatru în limba română. Cu Bariţiu leagă o prietenie adâncă, prelungită apoi de-a lungul multor ani la Braşov. George Bariţu părăseşte Blajul, preluând conducerea şcolii române din Braşov, în anul 1837, se gândeşte să-l aducă de la Blaj şi pe Mureşanu. Întrucât poetul era încă student în ultimul an, Bariţiu îi obţine dispensa de a intra în învaţământ fără a-şi fi terminat studiile. Astfel că în anul 1838, Mureşanu se stabileşte la Braşov, ca institutor la şcoala română condusă de Bariţiu. Peste doi ani, în 1840, trece ca profesor la gimnaziul românesc, în care calitate funcţionează până în anul 1849. Paralel, el începe să colaboreze la gazetele lui Bariţiu, cu poezii şi articole.
A participat la Revoluţia de la 1848 din Ardeal. Poemul său «Un răsunet», scris la Braşov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios („Din sânul maicii mele”), a devenit imn revoluţionar — a fost numit de Nicolae Bălcescu «Marseilleza românilor».
În 1849, după înfrângerea revoluţiei, poetul trece în Muntenia, împreună cu Bariţiu, unde e luat prizonier de armata ţaristă şi dus până în nordul Moldovei. La întoarcere, se stabileşte ca funcţionar la Sibiu: „concepist guvernial” şi translator de limba română la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaborează la ziarul local „Telegraful român”, cu poezii şi cu un ciclu de articole, nesemnate, care urmăreau iniţierea publicului cititor în diferite ramuri ale artei. Poetul suportă greu munca de conţopist. Activitatea poetică a lui Mureşanu nu este deosebit de extinsă, dar are, însă, toate caracteristicile liricii paşoptiste, alături de particularităţile imprimate de originea transilvăneană a autorului. Poetul continuă să scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar.
În 1862 şi-a publicat volumul de poezii, carte premiata de către „Astra”. După pensionare, s-a retras în Braşov. Poetului imnului naţional a murit în noaptea de 11 spre 12 octombrie 1863, la Braşov, în sărăcie. În anunţul mortuar publicat în „Gazeta Transilvaniei” se arată că moartea a survenit „în urma unui morb nervos îndelungat”. „A lăsat în urmă un băiat, pe nume Gheorghe, elev în clasa a VII-a la gimnaziu, o fetiţă de 11 luni, Eleonora, şi pe soţia sa Suzana. Înmormântarea i-a fost cu pompă: a luat parte un numeros public, profesorii şi tineretul şcolar din oraş, care însoţeau sicriul cu torţe şi decoruri“.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com