Ecoul pașilor făcuți pe pământ de persoana plecată în veșnicie poate fi auzit doar cu urechea sufletului și, de asemenea, imaginat tot cu a sufletului putere. La 30 noiembrie s-au împlinit 213 ani de la nașterea eminentului cărturar și scriitor Alexandru Hâjdeu, descendent din celebra familie a Hâjdeilor. Scriitorul din Cristineștii Hotinului a fost pasionat de arborele genealogic al neamului său, cunoscut în istoria veche a Moldovei, începând cu anul 1520. Reprezentanți ai lui, deși au ocupat posturi la curtea domnească, au fost pârcălabi ai Cetății Hotinului, din cauza luptelor necontenite pentru tronul țării, au fost nevoiți să trăiască pe meleaguri străine.
Stabilindu-se la conacul său din Cristinești, Alexandru Hâjdeu a calculat că în decursul a 325 de ani rudele sale de pe cele două linii – moldovenească și poloneză – au trăit în Moldova 153 de ani, în Polonia – 121 de ani, în Rusia – 51 de ani (în cazul dat se are în vedere teritoriul Ucrainei, aflat sub stăpânirea coroanei rusești). Însuși Alexandru Hâjdeu s-a născut în satul Miziurinți, actuala regiune Ternopil. Tatăl său, Tadeu Hâjdeu, a revenit apoi împreună cu familia la Cristinești.
De moșia și familia Hâjdeu sunt legate câteva localități din jur, în deosebi satul Dinăuți.
–Faptul acesta a fost menționat de consăteanul nostru, pedagogul și scriitorul Ion Bejenaru, autorul unei cărți despre istoria Dinăuțiului, ne-a relatat veteranul învățământului public, Valeriu Gulpac. Un alt bun cunoscător și cercetător, aș spune, al istoriei satului nostru, regretatul profesor de geografie, Alexandru Șpirca, a dispus de date și mai amănunțite. Când cu câțiva ani în urmă am organizat „Festivalul morii” la moara de vânt de la marginea satului, restaurată, am vorbit despre legătura Dinăuțiului cu familia Hâjdeu din Cristinești. Iată care-i istoria: la noi în sat era o familie de intelectuali – Dauksz – venită din Țările Baltice. Nu aveau pământ și trăiau modest. Alexandru Hâjdeu, fiind la ei în ospeție, s-a îndrăgostit de fiica lor, Elisaveta, și a cerut-o de soție, deși aceasta avea 14 ani. În curând ea a născut un fiu – viitorul scriitor enciclopedist Bogdan Petriceicu Hașdeu. La vreo câțiva ani după naștere, Elisaveta s-a stins subit din viață. Alexandru Hâjdeu, ca să aline durerea socrilor săi, le-a cumpărat o moară. Aceasta a fost prima moară în Dinăuți – vestita moară de vânt devenind simbolul satului. După aceea au apărut și alte mori – opt la număr.
Eu mi-am făcut studiile la Bălți și, după mulți ani, la o întâlnire cu colegii de facultate, am aflat de la un coleg că-i plac poeziile scrise de Iulia Hașdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hașdeu și nepoata lui Alexandru Hâjdeu, care a murit la vârsta timpurie de 18 ani. Lui i-am povestit istoria cu bunica ei, Elisaveta, care tot de tânără a trecut la cele veșnice.
La Cristinești nu s-a păstrat conacul familiei Hâjdeu. El a fost demolat. Unii membri ai acestei familii vestite au fost înmormântați într-un loc aparte, pe cel mai înalt loc din sat. Acum locul este însemnat cu o placă de granit. A fost demolată și cripta Elisavetei Hâjdeu, boieresei, după cum îi spuneau localnicii. Acea cărămidă a fost folosită pe timpul înființării colhozului la construcția unui grajd. Exponatele care au ajuns până în zilele noastre, reînnoite, se păstrează în camera-muzeu din incinta școlii din sat.
Fratele mai mic al lui Alexandru Hâjdeu – Boleslav – scriitor, etnograf și folclorist, o perioadă a vieții a fost funcționar la Noua Suliță, oraș de vamă între două imperii – Habsburgic și Țarist. Evident că Alexandru Hâjdeu îl vizita des. Acolo, la Noua Suliță, trăia și consilierul de stat Ion M. Sturdza. Această familie, după cum menționează Alexandru Hâjdeu era înrudită cu neamul Hâjdeilor. Alexandru Hâjdeu era un bun cunoscător al cronicilor moldoveneşti, care i-au slujit drept izvor de inspiraţie pentru multe din scrierile sale. Nefiind editate, cronicile moldoveneşti în primele decenii ale secolului al XIX-lea continuau să circule în manuscrise. E semnificativă în această privinţă dorinţa lui Hâjdeu de a traduce în limba rusă Letopiseţul lui Ion Neculce, a cărui copie de manuscris se afla la acest consilier de stat, Ion M. Sturdza, din târguşorul Noua Suliță, judeţul Hotin. Însă această dorință a rămas nerealizată.
În secolul al XIX-lea o jumătate a satului Șindreni aparținea familiei Hâjdeu, iar un sat situat pe drumul ce ducea de la Mămăliga spre Hotin se numea în acea perioadă Hâjdeu, adică aparținea în întregime boierului de la Cristinești. Este vorba de actuala localitate Iarivka, învecinată cu Bălcăuțiul.
În însemnările lui Alexandru Hâjdeu există următorul gând: „Ieșind pentru prima dată în lume, mi-am ales pentru toată viața drept lozincă a activității mele literare inscripția de pe stema familiei noastre „Pro fide et patria” („Pentru credință și patrie”). Și primul meu cuvânt ți-l închin ție, pământ sfânt, patria-mamă a strămoșilor mei, Moldovă!”. Cărturarul și scriitorul Alexandru Hâjdeu a trudit la iluminarea poporului său din Basarabia, una dintre cele mai asuprite provincii din Imperiul Țarist. S-a străduit să păstreze „gloria de cândva a Moldovei”. Conștientizând aceasta, simțim mai deslușit cu sufletul ecoul pașilor săi purtați pe acest pământ sfânt.
În imagini: Cristinești, locul unde au fost înmormântați membri ai familiei Hâjdeu; așa arăta conacul boieresc; ulița Hâjdeu din Cristicești; moara de vânt de la Dinăuți, care a aparținut socrilor lui Alexandru Hașdeu; Noua Suliță din secolul XIX.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com