În ziua de 9 decembrie a anului 1885 s-a născut Daniel Ciugureanu, medic și politician român din Basarabia, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti (1918). El a fost deputat în Sfatul Ţării de la Chişinău, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru pentru Basarabia în patru guverne ale României Mari (1918-1919), deputat şi senator. Daniel Ciugureanu a fost unul dintre cei mai de seamă oameni ai vieţii politice româneşti din prima jumătate a secolului XX, cu o contribuţie crucială în Unirea Basarabiei cu România, eveniment săvârşit la 27 martie 1918.
Daniel Ciugureanu s-a născut la 9 decembrie 1885, în satul Sirăuţi, ţinutul Hotin, gubernia Basarabia (azi raionul Briceni, Republica Moldova), tatăl său Alexandru Ciugureanu, fiind preot, iar mama, Ecaterina Ciugureanu — profesoară. A făcut şcoala primară în satul natal, apoi a urmat cursurile liceale în oraşul Bălţi şi la Seminarul Teologic din Chişinău. Student din 1905 al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Kiev, pe care a absolvit-o în 1913, unde a obţinut şi doctoratul în medicină. A practicat chirurgia la spitalele din Chişinău, Hănceşti, Vorniceni, şi, mai târziu, la Spitalul Cantacuzino din Bucureşti.
S-a remarcat încă din timpul studenţiei în lupta pentru eliberarea naţională. Aflat la Kiev, a înfiinţat cercul «Deşteptarea» (1908) care îşi propunea să lupte pentru scoaterea Basarabiei de sub stăpânirea Imperiului Ţarist şi pentru unirea cu România. Activitatea cercului a fost suspendată în 1912, Daniel Ciugureanu fiind arestat de către autorităţile ţariste. A revenit în Basarabia, unde a înfiinţat, în 1913, împreună cu un grup de intelectuali, revista „Cuvânt Moldovenesc”, care a devenit oficiosul Partidului Naţional Moldovenesc (constituit la 3/16 aprilie 1917), condus de Pantelimon Halippa.
Doctorul Daniel Ciugureanu a fost unul dintre fondatorii și fruntașii Partidului Naţional Moldovenesc și unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. După Unire a fost ministru pentru Basarabia în patru guverne românești în perioada 9 aprilie/22 aprilie 1918 — 30 noiembrie 1919. Daniel Ciugureanu este considerat unul dintre oamenii de seamă ai vieții politice românești din prima jumătate a secolului trecut, personalitate care a contribuit esențial la Unirea Basarabiei cu Regatul României. Daniel Ciugureanu era de părere că nu există provincie mai românească decât Basarabia, că aceasta este o parte vie a unui corp prin care pulsează sânge din aceeași inimă. El nu putea concepe Basarabia în afara renașterii și întregirii naționale. Concepția respectivă și-a format-o datorită cunoașterii temeinice a istoriei românilor.
Daniel Ciugureanu a participat la toate etapele realizării Unirii, motiv pentru care Nicolae Iorga aprecia: „Când spui Basarabia îți aduci aminte de Ciugureanu și când spui Ciugureanu îți aduci aminte de Basarabia”. Arhiva politicianului a fost distrusă practic în totalitate de către securitatea comunistă română.
În 1932 s-a stabilit cu domiciliul la Bucureşti. După 1940, când Basarabia şi Bucovina de Nord au fost cedate, în urma ultimatumurilor sovietice din 26-27 iunie, peste 120.000 de basarabeni şi bucovineni s-au refugiat în România. Ion Inculeţ, Daniel Ciugureanu şi alţi fruntaşi basarabeni au înfiinţat „Cercul Basarabenilor” care avea ca scop ajutorul material al refugiaţilor şi plasarea lor în câmpul muncii.
Daniel Ciugureanu a fost mobilizat în cel de-al Doilea Război Mondial ca medic militar cu gradul de căpitan. S-a pensionat în 1946. În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, la dispoziţiile autorităţilor comuniste, toţi cei care au fost miniştri sau au deţinut înalte funcţii în statul român în perioada interbelică au fost arestaţi şi duşi la închisoarea din Sighetul Marmaţiei. Potrivit evidenţelor fostei Securităţi, el ar fi decedat la 19 mai 1950, în penitenciarul Sighet.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com