La 14 decembrie 1994 a murit Petrache Lupu (de la Maglavit), omul care „a vorbit cu Dumnezeu”. Petrache Lupu a fost un cioban din localitatea Maglavit din Oltenia, care a avut mai multe viziuni divine. Acesta L-ar fi văzut pe Dumnezeu, ca un „moţ”, lângă o salcie, care i-a spus ca oamenii trebuie să se pocăiască, şi ca el trebuie să transmită mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, în trei vineri consecutive. Din acel moment, viaţa ciobanului şi a comunei avea să fie alta. S-a declanșat un fenomen de masă, Maglavitul devenind loc de pelerinaj pentru mulțimi de oameni. Ologii aruncau cârjele, orbii îşi recăpătau vederea, oamenii muţi începeau să vorbească.
Petrache Lupu s-a născut pe 12 octombrie 1907, în comuna Maglavit, județul Dolj, fiu al lui Gheorghe (atunci în vârstă de 22 de ani) și al lui Floarea (atunci în vârstă de 25 de ani). Rămas orfan de tată, se îmbolnăvește de „vărsat”, în urma căruia rămâne surd și gângav. Din acest motiv este scutit de armată la 9 martie 1931, punându-i-se diagnosticul de „otită medie supurată, bilaterală, cu perforația timpanelor și ușoară idioție” de către medicul militar. De la vârsta de 12 ani devine cioban, îngrijindu-se de oile ciobanilor mai înstăriți. Astfel, Petrache rămâne analfabet, având un vocabular redus.
În 1932 se căsătorește cu Elisabeta Badea, și are doi copii: Alexandru și Mihai. Acesta din urmă este botezat de Carol al II-lea în septembrie 1935, când îl trimite la Maglavit pe generalul Sichitiu ca reprezentant.
De-a lungul a trei săptămâni, în 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935, Petrache Lupu ar fi avut o serie de trei revelații pe care le împărtășește consătenilor. Ulterior, datorită unor succesiuni de întâmplări minunate petrecute între oamenii prezenți, alături de cerificarea lor de către sute de persoane, fenomenul capătă rapid amploare. La aceasta, au susținut unii, a contribuit din plin și presa vremii care a acoperit pe larg subiectul.
Deși fenomenul „Maglavit” își diminuează din intensitate odată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, rămâne îndeajuns de puternic pentru ca autoritățile comuniste să se arate îngrijorate în politica lor de instaurare a ateismului. Prin urmare, Petrache Lupu este arestat în august 1949 și închis fără judecată la închisoarea Jilava. Este eliberat în luna octombrie a aceluiași an, după care își încetează aparițiile publice.
În 17 august, 1991, Petrache Lupu este vizitat la domiciliu de către poetul Adrian Păunescu, însoțit de Grigore Vieru și Constantin Preda. Această întâlnire a fost filmată, iar înregistrarea se găsește pe internet. La 84 de ani, Petrache Lupu era aproape surd, vederea fiindu-i restricționată la un singur ochi. Condițiile modeste de trai confirmă faptul că Petrache Lupu nu a beneficiat material de pe urma fenomenului Maglavit. Atât fiul lui Petrache, Alexandru Lupu, cât și tatăl (Petrache Lupu însuși), confirmă faptul că, înainte de cea de-a treia viziune, acesta din urmă era surdo-mut.
În anul 2009, la 15 ani de la moartea sa, trupul său a fost deshumat în prezența unui sobor de preoți și a localnicilor. Osemintele au fost apoi mutate într-o raclă ce se regăsește în mănăstirea Maglavit.
Conform spuselor lui Nichifor Crainic, Petrache Lupu nu se credea sfânt, și nici nu cerea bani pentru a înființa o mănăstire pe locul revelațiilor. Totuși, a ajuns la punerea pietrei de temelie a mănăstirii de la Maglavit ca urmare a numeroaselor donații, având în intenție și construirea unui spital.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com