La 16 decembrie 1936, la Cernăuţi s-a născut pictorul român Constantin Flondor.
Constantin Flondor a fost fiul lui Dumitru Flondor și al Claudiei-Roma Flondor, născută Ivasiuc. Tatăl său, Dumitru Flondor, era fiul lui Gheorghe D. Flondor, moșier din satul Volcineț, județul Hotin (azi în Republica Moldova). Dumitru Flondor făcea parte din ramura basarabeană a Familiei Flondor, cu descendență din Constantin cavaler de Flondor (1764-1819). Pe linia maternă, Constantin Flondor ţine de neamul Ivasiuc. Vestitul pictor bucovinean, Nicolae Ivasiuc (1865-1937), a fost fratele bunicului dinspre mamă, Vasile.
Odată cu instalarea puterii sovietice în ţinutul bucovinean, în vara anului 1940, familia Flondor se refugiază la Bucureşti. În 1944 urmează cel de-al doilea refugiu, la Podari, judeţul Craiova. În anul 1949 familia lui Constantin Flondor se mută la Timişoara. În perioada 1950-1954 Constantin Flondor a studiat la Liceul de Arte Plastice din acest oraş. Apoi îşi continuă studiile la Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Din 1962 şi până în 1991 funcţionează ca profesor la Liceul de Arte Plastice din Timişoara. Din 1991 este cadru didactic universitar, Facultatea de Artă de la Universitatea de Vest Timișoara, unde în perioada 1996-1999 îndeplineşte funcţia de decan.
Constantin Flondor, vorbind despre inovaţiile sale în pictură, afirmă: „Iubirea pentru matematică trece prin mirare, fiind o aplicare pentru căutarea armoniei în această lume. Dialogul cu natura, comunicarea cu plantele, rămâne pentru artist, el însuşi natura. Există ceva ce circulă între noi şi lume… Când aflu o taină, un mister, este o bucurie”.
Constantin Flondor a balansat în căutările sale de a studia natura între matematică şi pictură. Căutarea relației dintre realitate şi pictură a dus la efortul de asimilare a noilor estetici matematice şi teorii artistice. Nevoia de comunicare a dat caracterul de pionierat al demersului artistic şi pedagogic al lui Constantin Flondor. „Iar acum, sensibilitatea mea pentru fulgul de nea ține de reluarea unor gânduri mai vechi în analogie cu simbolul pentru Cer și Cernere. Am găsit în Fragmentarium-ul lui Eminescu următoarea minunată observație: „Crucea bizantină este ca un fulg de nea, mic reprezentant al universului”. În acest fel lucrurile se leagă, iar geometria pe care o utilizez nu este rezultatul unor invenții, ci a unor descoperiri, a unor observații”, subliniază pictorul inovator, Constantin Flondor, cu origini cernăuţene.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com