La 20 ianuarie 1527 începe prima domnie a lui Petru Rareş în Moldova, care a durat până în anul 1538. În rândul domnilor moldoveni din veacul al XVI-lea, istoria l-a aşezat la loc de mare cinste pe voievodul Petru Rareş, fiul nelegitim al lui Ştefan cel Mare. Conform tradiţiei orale, Petru ar fi fost în tinereţe negustor de peşte. S-a ridicat în domnie cu ajutorul micii boierimi, al târgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa predecesorului său Ştefăniţă Vodă.
În plan intern, Petru Rareş, ca şi părintele său Ştefan cel Mare, a promovat o politică ce urmărea consolidarea autorităţii centrale, îngrădirea puterii marilor boieri, întărirea ţării.
Pe plan extern, Petru Rareş a desfăşurat o largă activitate diplomatică, urmărind, pe lângă lupta împotriva Imperiului Otoman, ridicarea ţării ca factor important pe arena internaţională. În acest scop domnul întreprinde o intensă activitate diplomatică. În martie 1527 Petru Rareş încheie un tratat de alianţă cu Polonia, completat în mai a aceluiaşi an cu o convenţie privitoare la graniţe, vămi şi comerţ.
La 20 ianuarie 1719 s-a născut Mitropolitul Iacob Putneanu, considerat autorul primului Abecedar cunoscut, apărut sub titlul de „Bucvar”, editat în anul 1775. A fost Mitropolit al Moldovei între 1750–1760 și a îndeamnat cu tărie pe părinți să își dea copiii la școală.
L-a convins în 1759 pe domnul Ioan Teodor Callimachi să înființeze prima școală rurală din Moldova, lângă Mănăstirea Putna. În cei 10 ani în care a fost mitropolit, s-au publicat mai multe cărți în Moldova decât în cei 40 de ani de mai înainte. Personal a scris și a publicat primul Abecedar tipărit din Moldova, Bucvarul. Mitropolitul Iacov a fost unul dintre cei mai importanți ierarhi ai românilor. Autor al unor gesturi de mare curaj în timpul vieții, mergând până la a-și da demisia pentru a apăra interesele poporului în fața exceselor domnilor fanarioți, al doilea ctitor al Mănăstirii Putna și al altor biserici și mănăstiri din Moldova, profund implicat în problemele sociale și economice ale țării, el a rămas în conștiința urmașilor ca un „om sfânt”, așa cum îi va spune și Nicolae Iorga. A decedat la 15 mai 1778 și a fost înmormântat la Mânăstirea Putna, în pridvorul bisericii voievodale, lângă osemintele părinților săi.
La 20 ianuarie 1757, la Constantinopol/Istanbul, Turcia, s-a născut Ioan Cantacuzino, om politic, poet, primul autor cu un volum tipărit, primul traducător. A fost fiul clucerului Răducanu Cantacuzino și al domniței Ecaterina, fiica lui Ioan Mavrocordat, domnitorul Moldovei. În 1759, părinții s-au mutat la București, unde a primit „o educație îngrijită”, corespunzătoare situației înalte în societate a familiei sale. A participat la războiul ruso-turc (1768–1744), la doar 15 ani, după război a trăit în Rusia, unde a făcut și studiile și s-a întors în țară în 1784. Abil diplomat, a dus la bun sfârșit misiunile încredințate de domnitorii Mihail Suțu și Nicolae Mavrogheni, fiind un adversar al turcilor și un adept al unirii principatelor. În anul 1791 a plecat în Rusia, unde Împărăteasa Ecaterina a II-a i-a dat gradul de colonel în armata țaristă. După retragerea din armată a fost înnobilat cneaz și a primit o moșie pe malul Bugului, unde a înființat târgul Kantakuzinka sau Kantakuzovka, azi Pribujany (Ucraina). În perioada 1792–1796, a apărut la Dubăsari sau Movilău, volumul de versuri „Poezii noo, alcatuite da I. C.”, primul volum de poezii tipărit, din literatura română. Volumul cuprinde poezii originale și traduceri din La Fontaine, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel. A mai publicat „Cercare asupra omului” de Alexander Pope, prima traducere în română din literatura engleză, iar piesa „Narchis sau îndrăgitul da însuș de sine” de J.J.Rousseau a rămas în manuscris. Este cunoscut prin biografia scrisă de Nicolae Bălcescu în „Magazin istoric pentru Dacia” (1845), care l-a caracterizat pe Cantacuzino ca pe „unul din acele spirite înalte, pe care Providența seamănă a le trimite din timp în timp, spre a face gloria, cinstea și mântuirea statelor”. Ioan Cantacuzino a decedat la 3 iulie 1828, în Kantakuzinka, Ucraina.
În ziua de 20 ianuarie a anului 1818 a murit Dimitrie Ţichindeal, autorul primei culegeri de fabule în limba română – „Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţăturii”. Dimitrie Țichindeal (1775-1818) a fost un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat. A urmat cursuri clericale la Timișoara, Seminarul Teologic din Timișoara și s-a întors în satul natal unde a fost învățător, apoi preot. În 1805 a participat la campania împotriva lui Napoleon în calitate de confesor militar. A făcut parte din grupul de preoți care a prezentat o petiție împăratului Francisc I, prin care susțineau drepturile românilor, stăruind pentru cultura națională românească. Considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai ideologiei iluministe din Banat, a militat pentru emanciparea românilor din Banat. Literar, s-a ocupat de traduceri din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. A fost numit de Mihai Eminescu, în Epigonii, „gură de aur”, printre cei „ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”.
La 20 ianuarie 1920 s-a născut Federico Fellini, un reputat regizor și scenarist italian, laureat al mai multor premii internaționale, între care și Premiul Oscar (pe care l-a câștigat de patru ori, al cincilea primindu-l onorific). Fellini a avut una dintre cele mai mari influențe asupra viziunii cinematografice a secolului trecut. Regizor, scenarist și, secundar, actor, Fellini e unul dintre cei mai autobiografici cineaști. „Dac-ar fi să fac un film despre viața unui suflet, ar ieși până la urmă despre mine”. Fascinația lui pentru circ și „vaudevill”-uri, educația catolică și slujbele lui de tinerețe: reporter criminalistic și caricaturist, iar mai apoi creator de gag-uri și de asemenea soția sa, Giulietta Masina (care apare în multe dintre filmele lui), sunt tot atâtea influențe puternice în opera regizorului italian. Federico Fellini s-a stins din viaţă la 31 octombrie 1993.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com