2 februarie 1395 este data primei mențiuni documentare a Cetății Neamț. Cetatea Neamț, aflată pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, a fost concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman. A fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță. Prima referire la Cetatea Neamțului datează din 2 februarie 1395, într-un act emis de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg al Ungariei, care a întreprins o expediție militară în Moldova, pe timpul domniei lui Ștefan Mușat, „ante castrum Nempch”.
La 2 februarie 1600 Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea, cerându-i ajutor împotriva otomanilor. Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.
La 2 februarie 1948 a decedat Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română cu renume mondial. Supranumită „Regina înălțimilor”, Smaranda Brăescu (1897-1948) mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în SUA, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al Doilea Război Mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. În timpul războiului a activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătură și apoi în Escadrila nr. 113 până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată cu Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a. După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși represiunilor comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet din Răchiteni, județul Iași, și la Butea. Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară la 2 februarie 1948, fiind înmormântată sub un nume fals la Cimitirul din Cluj.
La 2 februarie 1937, la Nicoreni, Drochia, Moldova s-a născut Mihail Ion Cibotaru, scriitor moldovean. După absolvirea Institutului pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău în 1958, a fost colaborator literar la gazetele „Tânărul leninist”, „Scânteia leninistă”, „Tinerimea Moldovei”. A fost secretar responsabil al revistei „Moldova”, consultant la Uniunea Scriitorilor din RSSM. Mihail Ion Cibotaru a început să publice din 1954. Editorial, a debutat cu placheta de versuri pentru copii „La bunici” (1972), urmată de volumele de poezii pentru maturi „Linia”, „Întoarcerea către leagăn”, „Punct de sprijin” și „Te ține minte”. Alături de alți poeți, Mihail Ion Cibotaru a schimbat fața poeziei din anii ’70. Când i-a fost dată la topit cartea „Temerea de obișnuință”, s-a refugiat în traduceri, realizând o versiune a romanului „Evgheni Oneghin” de A. Pușkin de o înaltă valoare. A mai publicat versuri pentru copii: „Grădina”, „Întrebarea”, desfășurând și o intensă muncă de traducător din M. Lukonin, P. Antokolski, O. Suleimenov, A. Voznesenski, Saadi, Mahtumkuli etc. A scris peste 30 de volume și a tradus 30 de cărți. I-a fost conferit titlul de Scriitor Emerit din Republica Moldova (1996). Mihail Ion Cibotaru a decedat la 29 iunie 2016.
În ziua de 2 februarie 2015 a decedat în rezultatul unui accident rutier Andrii Kuzmenko, vestitul interpret ucrainean, lider al Grupului „Skreabin”. Andrii Kuzmenko (1968-2015) a activat şi ca prezentator al unor programe la televiziunea ucraineană, este autorul cărţii autobiografice „Eu, Victoria şi Berlinul”, care până în prezent a cunoscut mai multe ediţii. A evoluat foarte des pe linia frontului din Donbas.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com