Putem spune că anul acesta în Ucraina nu va funcţiona piaţa funciară. Moratoriul la vinderea terenurilor arabile a fost prelungit până la 1 ianuarie 2018. S-a procedat aşa în mai multe rânduri, afirmându-se: „Odată cu vinderea pământului, vindem şi Ucraina”. Їnsă acest moratoriu, în opinia unor experţi, este mai mult o pârghie politică decât economică.
Ei au calculat că numai prelungirea moratoriului pe un an, adică până la 1 ianuarie 2018, este echivalentă cu „minus” 3 miliarde de dolari în economia ţării. Iar dacă vom face calculele începând cu anul 2004, când a fost introdus acest moratoriu, Ucraina a pierdut 43 miliarde de dolari. Їn proprietatea statului mai sunt circa 10 milioane hectare de terenuri arabile, care, vândute la licitaţie, pot vărsa în vistieria statului încă 20 miliarde de dolari. Unii deputaţi, încântaţi de aceste cifre, propun ca moratoriul să fie ridicat de la 1 iulie 2017, pentru a-i atrage pe investitori în domeniul agrar. „Cum poţi să pui în vânzare pământul, atunci când investitorii fug din Ucraina? Їn asemenea condiţii preţul va fi jefuitor atât pentru proprietarii cotelor de pământ, cât şi pentru stat”, consideră Ivan Tomyci, preşedintele Asociaţiei fermierilor şi proprietarilor funciari din Ucraina.
Cei doisprezece ani de ispită a pieţii funciare au demonstrat că nu-i nimic mai permanent decât ceea ce este temporar. Or, moratoriul la vinderea terenurilor arabile este considerat drept un fenomen temporar, în orice caz, Ucraina este unica ţară democrată din lume, unde proprietarii funciari nu au dreptul să procedeze aşa cum doresc cu patrimoniul lor funciar. Adică nu au dreptul să vândă cota lor de pământ şi să depună banii într-o altă afacere. Iar darea în arendă a cotelor de pământ nu este o afacere bănoasă, deoarece taxa lunară constituie în medie 100 grivne pentru un hectar. Dintre cei 7 milioane de săteni, care la începutul anilor 90 au devenit proprietari funciari, un milion a decedat şi cotele lor au revenit statului sau moştenitorilor.
Ce-i în mână, nu-i minciună, spun proprietarii funciari, dar, dacă ar exista o piaţă funciară civilizată, aceştia se vor simţi cu mult mai „tari pe piaţă”. Acum majoritatea sătenilor noştri se mulţumesc şi cu puţinul ce-l primesc pentru darea în arendă a cotelor lor de pământ. Fireşte, e mai bine să primeşti câţiva saci de grâu de la arendaş, decât să stea pământul pârloagă. Piaţa funciară le-ar dezlega şi mâinile fermierilor, în cazul lipsei unui ajutor suficient din partea statului pământul devine unicul activ de valoare, care poate garanta o finanţare adecvată nu numai pentru cultivarea cerealierelor, dar şi pentru alte necesităţi.
Lipsa pieţii funciare nu-i satisface pe micii fermieri, dar, iată, în ea se simt ca peştii în apă companiile holding. Ele au în arendă zeci de mii de hectare de pământ şi le plătesc proprietarilor cotelor funciare puţin de tot. Odată cu anularea moratoriului, holdingurile agricole vor fi cointeresate în folosirea eficientă a resurselor proprii. Atunci ne putem aştepta şi la investiţii în tehnologii performante de lucrare a pământului.
Exemplul este aproape, în România vecină. În această ţară liberalizarea pieţii funciare a început nu chiar demult, în 2014, iar la ora actuală un hectar de teren arabil costă 3.500 euro. Dacă în decurs de cinci ani acest indice în Ucraina va fi de 3.500- 5.000 dolari SUA hectarul de teren arabil, ea îşi va crea un activ de 125 miliarde dolari, care pot asigura în continuare un mare efect economic.
Vasile CARLAȘCIUC