În consiliile locale – de orăşel şi săteşti – se discută foarte aprins impozitul pe imobil, extins la iniţiativa Guvernului. Împreună cu accizele şi impozitul funciar, el va deveni una din sursele principale de completare a bugetelor locale.
Preşedintele Consiliului raional Hliboca, Grigori VANZUREAK, este convins că acest fel de impozit este o necesitate şi trebuie să fie aplicat cât mai repede.
– Domnule Grigori Vanzureak, în momentul de faţă încă nu există un mecanism clar de aplicare a impozitului pe imobil, ceea ce a şi trezit diferite discuţii. Aveţi unele propuneri în această privinţă?
– Discuţiile sunt discuţii, dar am cugetat astfel: dacă tindem să ne integrăm în Europa, ne-ar fi de real folos experienţa europeană, cu atât mai mult că ea este chiar alături – în judeţul Botoşani al României, învecinat cu raionul nostru. Acolo este bine pus la punct sistemul fiscal care include şi imobilele.
Am invitat în raion un secretar al unei primării săteşti şi un lucrător fiscal pentru a explica funcţionarea sistemului fiscal în România. Ne-am convins încă o dată că totul ce este eficient, este şi simplu. Fiecare primar sătesc din judeţul Botoşani are în calculator întreaga bază de date privind imobilul din localitatea respectivă. Iar fiecare obiectiv dispune de întregul pachet de documente, chiar şi cele care încă nu au fost date în exploatare. Comparativ, în raionul nostru 77 la sută din imobil nu a fost inventariat. Sunt case cu trei etaje, care n-au fost date definitiv în exploatare, iar în registrele de stat figurează drept o căsuţă mică şi veche. Deci, nu există motiv formal de impunere fiscală. Cu toate că în asemenea case ani la rând trăieşte familia proprietarului, consumă gaz, energie electrică. Ar fi o mare nedreptate socială să plătească impozitul pe imobil numai cetăţenii care respectă legea.
Iată problemele de care sunt preocupaţi în prezent conducătorii locali. În România, bunăoară, asemenea gospodari nu pot să ocolească legea. Casa lor încă nu este gata, dar de ea se interesează deja lucrătorii primăriei şi cei fiscali. Împreună cu proprietarul este estimată valoarea imobilului şi datele obţinute sunt incluse în calculator şi gospodarul plăteşte impozitul pentru imobil. Se face onest, deschis şi obiectiv şi nimeni nu are nici o pretenţie.
– Ar fi necinstit ca o bătrânică să plătească acelaşi impozit ca şi o familie tânără, chiar dacă locuiesc în case cu spaţiu egal.
– În cazul dat trebuie să-şi spună cuvântul comunitatea teritorială. Este un drept oferit de noul Cod Fiscal. Mai multe consilii săteşti din raionul nostru au adoptat taxa zero pentru acareturi. De exemplu, soţii pensionari trăiesc într-o casă mai mică, dar au în curte acareturi mai mari, iar o familie tânără nu are acareturi, dar o casă ca un palat. Evident că impozitul pe imobil nu poate fi egal.
De asemenea, în mod diferenţiat am fixat şi taxa pentru întreprinzători. În localităţile mai delăsate această taxă este mai mică, pentru a stimula dezvoltarea producţiei.
– Care este atitudinea sătenilor faţă de impozitul pe imobil?
– Locuitorii din unele sate au declarat că sunt gata să plătească benevol impozitul pe imobil pentru a asigura un venit stabil în bugetele locale. Din cele 25 de comunităţi teritoriale ale raionului Hliboca, numai 10 se pot asigura singure, chiar pot întreţine reţeaua socială. Reforma bugetară a influenţat pozitiv asupra asigurării financiare a consiliilor săteşti, a infrastructurii şi reţelei comerciale. Iar impozitul pe imobil este o contribuţie conştientă a fiecărui reprezentant al comunităţii la dezvoltarea localităţii natale.
Interlocutoare Svitlana ISACENKO