La ai mei 90 şi ceva de ani stau şi mă gândesc că multe am îndurat în viaţă, dar şi multe am reuşit: am făcut gospodării, am lucrat 31 de ani pe tractor, am fost şi „învăţător” în anul 45, dascăl în perioada foametei din 47. În anul 1940 la Mălineşti a fost organizată o orchestră şi eu cântam la vioară. La olimpiada raională orchestra noastră a fost cea mai bună, la olimpiada regională tot locul întâi a ocupat şi urma să plecăm în capitală, cu concertul, la 25 iunie 1941, dar cu câteva zile înainte de această seară a început războiul.
Mi-au plăcut întotdeauna muncile câmpului, am avut şi am o dragoste deosebită faţă de tot ce e frumos. Din 1948 şi până în prezent scriu la ziare, sunt, cum s-ar spune, corespondent voluntar.
Un proverb românesc spune: cine-i harnic şi munceşte, are tot ce vrea şi nu-i pasă de nimic când e iarna grea. Dar eu am observat altceva: cine-i harnic şi munceşte, îi sănătos şi mult trăieşte.
Acum povestea-i cu totul alta. Tineretul satului – lucrătorii pământului – au plecat în ţări străine, la câştig mai bun. Lumea-i mare, se întinde pe cinci continente, însă cel mai bun pământ e aici, la noi. Dar ce frumos e acum, primăvara, când toată natura învie, tot pământul e un rai. Şi ar fi bine ca oamenii să se înţeleagă, să fie pace în ţară.
Cartea Cărţilor spune că un Dumnezeu avem în cer şi el ne este tată nouă, tuturor. Atunci de ce se iscă vrajbă între oameni? Pace vrea omul, pace vrea pomul. Un pământ avem şi nu-i chiar atât de mare, dacă un nebun îl poate duce la pierzanie.
M-am născut în aprilie, în una din cele mai frumoase luni ale anului. Pot spune că şi viaţa mi-a fost frumoasă. Nu ştiu dacă voi împlini suta, totul e în voia Domnului, dar mă bucur şi retrăiesc pentru nepoţii şi strănepoţii mei. Doresc ca şi ei să trăiască omeneşte, sub un cer paşnic.
Porfir SANDULEAC, s. Mălineşti, raionul Noua Suliţă
În imagine: Porfir Sanduleac împreună cu unul din nepoţii săi
Să vă spună moşul…