De obicei, un şofer bun este comparat cu renumiţii cam pioni ai „Formulei-1”.
Însă un şofer ce lucrează în transportul public, pe lângă măiestria de a conduce şi a simţi maşina, mai trebuie să dea dovadă şi de alese calităţi umane. Chiar de circulă zilnic pe acelaşi itinerar, ştie fiecare hop, atenţia îi este concentrată nu numai la drum, ci şi la pasagerii din salon. Securitatea circulaţiei şi securitatea vieţii pasagerilor — iată ce se cere de la el. „Iar când ajungi în celălalt capăt al itinerarului, răsuflând uşurat, se mai apropie de tine câte un pasager şi-ţi mulţumeşte pentru conducerea „lină” a rutierei, ţi se umple inima de bucurie şi parcă o mână nevăzută îţi ia toată oboseala” — aşa povesteşte despre munca sa conducătorul auto, domnul Ion Buşilă
Născut în Priprutia, raionul Noua Suliţă, a venit la Cernăuţi în anul 1981 şi a început calea de muncă la volanul autobuzelor. Apoi şase ani a lucrat în transportul public din Moscova. Din 2001 e şofer pe rutieră la întreprinderea auto „Taras». În această perioadă de timp a adus două maşini noi de la Uzina „Bogdan” din Cerkasî.
„E complicat să lucrezi în două schimburi şi pe un itinerar atât de aglomerat, recunoaşte domnul Ion. Drumul, dar şi pasagerii, te ţin mereu în încordare. Îți revii acasă, în sânul familiei, unde domneşte liniştea, iubirea şi buna înţelegere. Se vede vă semaforul sorţii a dat undă verde fericirii mele. Soţia Natalia, actriţă la Teatrul de păpuşi din Cernăuţi, mă înţelege şi mă susţine. Adică ne susţinem reciproc”.
Chiar dacă în viaţă acest semafor al sorţii te opreşte la intersecţie de drumuri, şoferul şi omul de omenie, dl Ion Buşilă ştie că după unda roşie va urma şi cea verde — culoarea speranţei.
Vasile CARLAȘCIUC