La 24 iunie curent, în Biserica iezuită „Inima lui Iisus” din orașul Cernăuți, a avut loc o slujbă de sfințire a unei cripte în care zac osemintele legionarilor polonezi, care au căzut la datorie pe front în Primul război mondial.
Prezent la fața locului în calitate de invitat, istoricul bucovinean Dragoș Olaru scrie pe pagina de socializare că la sfințirea criptei, dar și la slujba religioasă de hramul bisericii, au participat o mulțime de oaspeți din Polonia, autoritățile locale și numeroși cernăuțeni.
Cu ocazia evenimentului conducerea bisericii iezuite din Cernăuți a decis să facă o intrare liberă la sicriele ostașilor polonezi.
„Istoria acestei cripte este foarte interesantă și merită mai multă atenție din partea noastră. În timpul Primului război mondial pe teritoriul Bucovinei s-au dus lupte grele și jertfe au fost numeroase din ambele părți beligerante. Cei căzuți, de obicei, erau înmormântați acolo unde aveau loc luptele. În perioada interbelică, datorită activității Societății „Cultul Eroilor”, filiale căreia existau aproape în toate județele României, rămășițele pământești ale soldaților căzuți erau reînhumate în sectoare speciale din cimitirele comunale sau în cimitirele militare, deschise în acest scop de autoritățile române în mai multe localități bucovinene. La această muncă onorabilă desigur luau parte și parohienii Bisericii Inimii lui Isus, care au hotărât să-i înmormânteze pe soldații de confesiune catolică (legionarii poloneji) pe teritoriul bisericii sale. Astfel în anii 30 ai sec. XX pe teritoriul bisericii iezuite au apărut mormintele soldaților polonezi. Spre sfârșitul anilor 50, când biserica a fost reconstruită ca depozit de arhivă, autoritățile au hotărât ca rămășițele pământești să fie reînhumate în subsolul bisericii. Intrarea în această cameră unde au fost depuse sicriele a fost zidită cu cărămidă, iar pe perete a fost instalată o tăbliță de marmură albă cu următoarea inscripție în limba rusă: „Aici sunt înmormântați 60 de soldați polonezi, căzuți în războiul din 1914-1917”, scrie Dragoș Olaru.
Foto: Dragoș Olaru; Acc.cv.ua