Evenimentul, despre care se vorbeşte atât de mult în ultimele luni, nu-şi pierde însemnătatea. El putea să aibă loc cu vreo cincisprezece ani în urmă, deschizând drumul pentru alte proiecte mai ambiţioase şi strategice. Aşa consideră specialiştii.
Căile comerciale şi cele de transport au fost şi rămân arterele principale ale economiei globale. Ele oferă un mare avantaj ţărilor şi regiunilor, situate la intersecţia lor. Pe un asemenea avantaj contează şi colaborarea transfrontalieră ucraineano-română în cadrul Euroregiunii „Prutul de Sus”, din care fac parte regiunea Cernăuţi (Ucraina), judeţele Suceava şi Botoşani (România) şi raioanele din nordul Republicii Moldova. „Unda verde” pentru această colaborare regională a fost dată de Tratatul de bază între Ucraina şi România, semnat cu 20 de ani în urmă.
La o lună după semnarea Tratatului de bază ucraineano-român, a avut loc o întâlnire importantă la Ismail, regiunea Odesa, despre care ne-a amintit consilierul şefului Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi, Zinovi BROIDE, promotorul Euroregiunii „Prutul de Sus” şi al colaborării transfrontaliere în întregul areal carpatodunărean.
— Tratatul prevede şi antrenarea unei părţi terţe. Se înţelege că este vorba, mai întâi de toate, de Republica Moldova. Şi iată, exact la o lună de la semnarea tratatului, trei preşedinţi: al Ucrainei — Leonid Kucima, al României — Emil Constantinescu, şi al Republicii Moldova — Petru Lucinschi, s-au întâlnit la Ismail. Ei urmau să determine care principii ale Tratatului de bază puteau fi realizate cu antrenarea Moldovei. Anume acolo au fost aprobate principiile şi mecanismele creării Euroregiunilor „Dunărea de Jos” şi „Prutul de Sus”. Tot acolo pentru prima dată a răsunat ideea creării EcoEuroregiunii ca model de bază pentru dezvoltarea întregii regiuni Carpaţi — Marea Neagră, şi susţinută de aceşti trei preşedinţi. Peste un an a avut loc Summitul de la Chişinău, care a dat un imbold acestor elaborări, şi, iarăşi peste un an, Leonid Kucima şi Emil Constantinescu s-au întâlnit la Cernăuţi şi au făcut propuneri concrete pentru Summit-ul de la Bucureşti, care a avut loc în aprilie 2001.
Peste zece ani, 14 ţări europene au înfiinţat Strategia Dunăreană, care prevede anume dezvoltarea durabilă şi ocrotirea mediului ambiant în regiunea Carpato-Dunăreană. Strategia se referă la avantajele de transport, energetice, păstrarea patrimoniului cultural prin dezvoltarea turismului, ocrotirea mediului ambiant şi dezvoltarea antreprenoriatului, tehnologiilor informative contemporane, învăţământului, ştiinţei. Tratatul de bază prevede condiţii pentru toate acestea şi ele trebuie realizate.
Domnul Zinovi Broide de mai mulţi ani vorbeşte despre reluarea circulaţiei trenurilor în această zonă pe linia de cale ferată „europeană”. Abia acum se finalizează problema circulaţiei trenului „Cernăuţi — Suceava”.
— Şi iată, trebuia să treacă douăzeci de ani ca să fie abordată chestiunea circulaţiei trenului „Cernăuţi — Suceava”. Ea putea fi rezolvată cu 15 ani în urmă. Dar de ce s-a întâmplat aşa? — se întreabă interlocutorul nostru, Zinovi Broide. Fiindcă în continuare la realizarea principiilor Tratatului de bază între Ucraina şi România s-a lucrat în mod ciclic: când — cu mare avânt, când — fără de el. Totuşi, am reuşit ca în cadrul Euroregiunii „Prutul de Sus”, împreună cu partenerii noştri din judeţele Suceava şi Botoşani să realizăm circa 70 de proiecte. Deci, a fost elaborat sistemul, pe care se bazează toate proiectele strategice. Pentru realizarea lor deplină este nevoie de voinţă şi de consecvenţă.
De fapt, sunt calităţile care pot asigura succesul unor proiecte mai ambiţioase. — în prezent este lansat un nou program.
— Ungaria, Slovacia, România, Ucraina. Guvernatorul regiunii Cernăuţi s-a întâlnit cu managerul programului şi a discutat cu el sarcinile de primă urgenţă. Vreau să vă spun că programul nu este al nostru, cu excepţia a două priorităţi pentru regiunea Cernăuţi. Primul proiect se referă la reluarea circulaţiei trenurilor pe linia de cale ferată cu ecartament larg de la Domeşti (România) — Vadul Şiretului — Cernăuţi — Kolomyia — Rahiv, iar de la Rahiv se trece din nou pe teritoriul României până la Sighetul Marmaţiei, de acolo la Ciop, iar de la Ciop — în Ungaria şi până în oraşul slovac Kosice. Este un avantaj strategic, fiindcă astfel trenul trece prin multe centre turistice din Carpaţi. Deci, de la Domeşti până la Kosice trenul va parcurge 580 de kilometri. Nu e nevoie de însemnate alocări de capital, deoarece calea ferată există, pur şi simplu, urmează să fie efectuate anumite lucrări de reparaţie. Nu este o problemă a banilor, ci o problemă a dorinţei. întrebarea trebuie pusă altfel: dorim ca acest potenţial să lucreze sau să vorbim numai despre el ca apoi, după un timp oarecare, să regretăm că nu ne-am folosit de acest potenţial. Alternativa este foarte simplă.
Lucrurile despre care a vorbit domnul Zinovi Broide ţin de eficienţa condorului de transport cu scopuri şi mai măreţe — de a asigura legătura dintre Ţările Balcanice şi cele de la Marea Baltică.
— În primul rând, forţăm uşa deja deschisă. Să ne aducem aminte de istorie. Imperiul Austriac a insistat să ocupe Bucovina numai din motive de transport. Prin ţinutul nostru trec mai multe căi de comerţ. În zilele noastre ele sunt avantajoase şi pentru Aeroportul din Cernăuţi, nemaivorbind de transportul feroviar şi auto. Este un nod de căi, care sa format de-a lungul istoriei şi despre care ştiu toţi. Deci, trebuie folosite la maximum. Cel mai mare proiect, care a fost susţinut de toate cele 14 ţări participante la Strategia Dunăreană şi de Comisarul European pentru transport, este „Linia de cale ferată europeană”. El prevede legătura cu Kovel — la nord, şi la sud — cu Vadul Şiretului. Prin urmare, totul depinde de dorinţa Ucrainei. La noi au fost reprezentanţi ai Băncii Europene de Investiţii, care finanţează proiecte de dezvoltare a infrastructurii la frontiera cu Europa de Est. Iniţiativa trebuie să vină din partea ucraineană. Dacă va fi reînnoit acest proiect, de la el va porni realizarea celorlalte, lată, va începe să circule trenul „Cernăuţi-Suceava”. E doar primul pas spre perspectivele prevăzute în Tratatul de bază Ucraina-România, semnat cu douăzeci de ani în urmă.
Vasile CARLAȘCIUC