Pedagog prin vocație și îndemnul inimii

Suntem în preajma Zilei învăţătorului. Acest răvaş, sosit la redacţie, este scris cu căldură şi recunoştinţă despre un pedagog prin vocaţie şi îndemnul inimii, doamna Aurora DAN (Ioneac).

În anul 1962, după absolvirea Şcolii din Iordăneşti, am plecat să-mi continui studiile medii la şcoala din Carapciu, unde am nimerit într-o clasă cu elevi din Ropcea şi Dimca. Printre elevii din Dimca, foarte serioşi la învăţătură, era şi Aurora Ioneac,o fată dintr-o familie cu mulţi copii (nouă la număr), ca şi majoritatea familiilor de pe atunci. S-a întâmplat aşa că noi am fost o clasă unde aproape toţi elevii erau cu dorinţa de a învăţa, având şi profesori buni: Svetlana Dovjenco (diriginte), pedagog cu tact, profesoară de limba rusă; Vasile Leviţchi, profesor cu cunoştinţe temeinice de limba şi literatura română, la orele căruia eram numai ochi şi urechi, îl ascultam şi-l admiram toată clasa, deoarece ne citea minunat, recita din Eminescu şi Alecsandri, învăţam cu el să scriem compuneri. El ne îndemna în permanenţă să citim, să nu pierdem timpul în zadar, pentru a ne îmbogăţi vocabularul; Vasile Tovarniţchi (director), Viorel Duşceac, un minunat fizician, şi mulţi alţii.

Aurora Ioneac era o fată foarte stăruitoare la carte, modestă, îi plăcea să citească mult. Clasa noastră a fost unită, cu tragere de inimă la carte, fără elevi mediocri. 11 elevi au devenit profesori, alţii au absolvit Institutul de medicină din Chişinău (tot din Dimca), Institutul Politehnic – Costică Meglei de la Ropcea (care a murit foarte tragic de tânăr), iar Pavel Comaniuc (Dimca) a predat matematica la Institutul „Ion Creangă” din Chişinău (din păcate, tot e plecat dintre noi).

După absolvirea ŞM din Carapciu cinci elevi am susţinut examenele de admitere la Universitatea din Cernăuţi, facultatea romano-germanică, cu noi fiind şi Aurora Ioneac.

Fiind studente la universitate, am locuit mai tot timpul în aceeaşi cameră la cămin, înţelegându-ne de minune. O bună parte dintre studenţii grupei noastre erau înzestraţi cu simţul umorului (îndeosebi, Nicu Bândiu), lucru specific şi pentru prietena mea, ai cărei părinţi erau plini de duh.

Ne cunoşteam bine unii pe alţii, ştiam fiecare cu cine prieteneşte, cu cine se va căsători, câţi fraţi şi surori are. La unii am jucat şi nunta studenţească. La fel a fost şi nunta colegei mele, Aurora, la Dimca, cu un băiat de prin partea Slatinei, Ianoş Dan, care, întorcându-se din rândurile armatei, a nimerit în grupa noastră de studenţi. Practica pedagogică eu, împreună cu Ianoş, Aurora şi Leon Nimijan din Oprişeni am desfăşurat-o la Carapciu, la şcoala noastră natală, unde metodistul nostru era de asemenea V. Leviţchi, având şi el un bun prilej să mai vină pe la vatra sa strămoşească, la casa, pe care o construise în anii de carieră pedagogică în sat.

După absolvirea universităţii, soţii Dan au primit îndreptare în regiunea Odesa, la Şcoala medie din Utconosovca. Timp de 15 ani au activat acolo, acumulând o bogată experienţă de muncă. Dna profesoară Aurora Dan are în palmaresul ei şase elevi din Utconosovca, instruiţi de ea, care au continuat să studieze limba maternă la instituţii superioare de învăţământ din Chişinău şi alte oraşe din Moldova. În regiunea Odesa şi-au crescut şi au educat cele două fiice, Liliana şi Rodica, care astăzi sunt şi ele pedagogi, urmând profesia părinţilor: fiica mai mare a studiat la Cernăuţi, iar cea mică – în România, şi activează până în prezent, la ŞM din Dimca.

După ce s-au întors în satul natal, la Dimca, soţii Dan şi-au construit o casă frumoasă, unde locuiesc până în prezent. Mai apoi au construit o casă şi pentru fiica cea mare. Sunt un cuplu exemplar, domnul Ianoş îndeplinind în sat şi funcţia de primar. În prezent, dl Ianoş este directorul Casei-muzeu „O. Kobyleanska”. Doamna Aurora are şi patru nepoţi, bucuria şi mângâierea bunicilor: cea mai mare nepoţică, Anişoara, a absolvit Facultatea de limbi străine la Universitatea din Cernăuţi, dar, deoarece mulţi tineri sunt nevoiţi să-şi caute un loc de muncă, e plecată la mama ei, în Italia; Anastasia-Mihaela este studentă la Facultatea de filologie (limba ucraineană), tot la Cernăuţi; Maria şi-a ales o profesie firească pentru tinerele de astăzi – e frizeriţă, iar Vlăduţ, mâna dreaptă a buneilor, este elev în clasa a noua. Când cuplul Dan s-a întors în Dimca, prietena mea nu avea ore de limba română în satul natal şi atunci a predat limba franceză. Pentru a preda limba franceză în şcoală, eu, împreună cu ea, ne-am înscris la secţia fără frecvenţă la universitate, direct în anul II. Profesoara Aurora Dan poate fi mândră de discipolii ei. Iar eu, la rândul meu, mă bucur de succesele şi realiză- rile ei atât în activitatea pedagogică, cât şi în familie. Dumnezeu să le dea multă sănătate, bucurii şi să-şi vadă nepoţeii la casele lor aici, în Patrie, şi nu prin străini…

Aurora a trecut şi prin momente grele în viaţă: au plecat în lumea celor veşnice părinţii, i-a murit de tânără sora mai mică, Rodica – o fată frumoasă, cu păr bălai şi ochi albaştri…

Întreţinem legătură pe parcursul anilor ce au trecut după studii, uneori ne vizităm, ne vedem la zilele de naştere, la sărbătoarea Limbii române la Cernăuţi.

Cu trei ani în urmă am reuşit să organizez o întâlnire cu colegii mei: soţii Dan, Leon Nimijan, Nicu Bândiu, Maricica Fedic din Boian, care de mulţi ani locuieşte în Republica Komi, părăsindu-şi frumoasa Bucovină, Emilia Panfil, care astăzi este ghid turistic la Chişinău, unde şi locuieşte. A fost o întâlnire de neuitat. Spre regret, rămâ- nem tot mai puţini, dar ne amintim de toţi.

Deci, aş dori ca aceste rânduri pornite din inimă să fie un omagiu al prieteniei durabile adus tuturor colegilor mei, deoarece majoritatea dintre ei au lucrat în domeniul pedagogic şi, fiind în ajunul Zilei învăţătorului, închei cu aceste versuri:

Le-aduc o floare în pridvor

Ca o lumină-ntârziată

Şi-mbrăţişez cu viaţa toată –

Risipa sufletului lor.

Cu ocazia aniversării, care şi-a sărbătorit-o recent, aş dori să-i spun Anişoarei:

La mulţi ani, prietena mea cu suflet larg! Ziua ta de naştere nu a adăugat doar încă un an la viaţa ta, ci şi la prietenia noastră, care a trecut testul timpului şi a devenit mai puternică. În lumea noastră totul se schimbă! Doar un singur lucru este cert – vei rămâne mereu prietena mea, dincolo de timp şi dincolo de cuvinte. La mulţi ani şi totul ce-ţi doreşti!

Floarea TALABĂ or. Storojineţ