Restabilirea adevărului istoric şi omagierea celor, care au devenit jertfe ale odiosului regim totalitar este o cauză nobilă prin care ne asigurăm continuitatea pe acest pământ. Și la acest sfârșit de noiembrie, toți oamenii de bună credință îi comemorează pe strămoșii, care și-au dat viața din simpla dorință de a fi liberi şi de a-şi păstra credinţa lor strămoşească, care nu s-au împăcat cu odiosul regim, ce venise peste ei pentru a le stârpi credinţa în tot ceea ce este sfânt.
Amintirea pentru martirii neamului ne-a purtat paşii duminica trecută spre moșia boierului Stănescu, într-o frumoasă localitate cu oameni harnici și gospodari din raionul Hliboca, care-și păstrează de-a lungul timpului acel șirag de piatră rară și nestemate, transmițând din generație în generație frumusețea graiului matern și credința în tot ceea ce este sfânt. Întâlnirea de la Stănești a fost prilejuită de sfințirea unei cruci-monument în amintirea pentru acei, care au plecat și nu s-au mai întors. În partea stângă din acea tristă listă sunt incluse numele stăneștenilor, care s-au prăpădit pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, iar în partea dreaptă – numele bărbaților, femeilor, copiilor, care au fost rupți cu forța de la glia natală și duși în ”Siberii de gheață”. Domnul Iurie Zegrea, profesor de istorie la Şcoala medie din localitate și un bun cunoscător al istoriei acestei vechi așezări, ne-a declarat că lista este nici pe departe de a fi completă și că oamenii interesați depun eforturi în vederea reconstituirii memoriei și numelor altor stăneșteni, care nu s-au întors acasă fie din război, fie din GULAG-urile staliniste. Crucea-monument a fot instalată în curtea Bisericii Sfânta Parascheva și sfințită de un sobor de preoți în frunte cu părintele-paroh, Nicolae Topală, care păstorește enoriașii de la Stănești de mai bine de două decenii. A fost oficiat și un parastas de pomenire întru odihna sufletelor celor ce nu s-au mai întors în satul natal. La ceremonia de sfințire a cruciimonument și omagiere a amintirii despre jertfele războiului și GULAGurilor au fost prezenți vicepreședintele Consiliului Raional Hliboca, Vitali Gumennyi, primarul satului Stănești, Gheorghe Jireadă, președintele Societății regionale ”Golgota” a victimelor represaliilor staliniste, doctor Ilie Popescu, președintele Societății pentru Cultură Românească ”Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, domnul Vasile Bâcu, reprezentanți ai mass-media de limbă română din ținut. Din partea Consulatului General al României la Cernăuți la ceremonia de pomenire a participat ministrul-consilier, domnul Ionel Ivan, împreună cu soția, Mioara Ivan, aducând un pios omagiu victimelor războiului și deportărilor. Diplomatul român și-a exprimat speranța că toate aceste memoriale ale durerii istorice vor reverbera cu memorialul eroilor români, Crucea de pe Muntele Caraiman. Familia diplomaților români a donat bisericii din Stănești o sumă de bani, rugândul pe părintele Nicolae Topală să aibă grijă de îngrijirea acestui monument și să aprindă câte o lumânare în memoria victimelor regimului totalitar.
Inițiativa eternizării memoriei stăneștenilor, care și-au pus involuntar viața pe altarul dragostei pentru credință și neam a fost lansată cu ani în urmă de eminentul cronicar și părinte spiritual al Stăneștilor, Ion Posteucă, care și-a văzut ideea dusă la capăt, de acolo, din Ceruri, peste vreo patru ani după trecerea sa în nemurire. Ea a fost preluată de domnul Filaret Mihoreanu, care a gustat din amarul Siberiei și a supraviețuit, ajuns fiind la venerabila vârstă de 90 de ani. La îndemnul domnului Filaret, această nobilă inițiativă a fost materializată în fapte de comitetul bisericesc, în special de Nicolae Posteucă și Gheorghe Șova, care au pus la punct toate lucrările, au găsit oamenii de bună credință și au finanțat aceste lucrări. Prin intermediul săptămânalului nostru stăneștenii aduc alese mulțumiri lui Nicolae Orendarciuk și Constantin Cobeli, care nu au rămas indiferenți față de această cauză nobilă.
Deosebit de emoționante au fost luările de cuvânt ale participanților la acea acțiune de pomenire. În ochii oamenilor puteau fi văzute lacrimi de durere atunci când domnul Filaret Mihoreanu a povestit despre calvarul prin care i-a fost dat să treacă și de pe urma căruia, slavă Domnului, a supraviețuit. Un alt mesaj deosebit de emoționant a fost cel al doamnei Silvia Partica, care nu a putut participa la acțiunea de pomenire. Mesajul a fost dat citirii de către dl Nicolae Posteucă, președinte al Organizației veteranilor din localitate. ”Oamenii trebuie să cunoască adevărul. Eram duși ca animalele în vagoane săptămâni întregi. Din cauza foamei, pe drum a murit fratele meu. Nu l-am putut ajuta cu nimic. După mai mult timp cadavrul a început să se dezintegreze și am fost nevoiți să- l aruncăm din tren în loc să-l îngropăm creștinește” – se menționează în mesajul doamnei Silvia Partica, care a supraviețuit și ea calvarul deportărilor. Reaprindeți candela-n căscioare! Să ne amintim iar și iar despre acei, care și-au pus viața pe altarul credinței și iubirii de neam și să le păstrăm veșnică amintirea.
Dumitru VERBIȚCHI
Foto: Vasile BÂCU