Constantin a fost frate cu compozitorii Eusebie și Gheorghe și cu juristul Erast Mandicevshi. S-a născut la 2 4mai 1859 în satul Băhrinești, unde tatăl său, Vasile, își avea pe atunci enoria. Părinții l-au dat pe Constantin la vechea școală moldovenească din Cernăuți, la absolvirea căreia, în 1869, a fost înscris la Obergymnasium-ul din capitala Bucovinei. În 1877 și-a luat bacalaureatul și a urmat cursurile universităților din Cernăuți și Viena. În 1884 a fost angajat ca profesor suplinitor la Liceul din Suceava, unde a rămas până în 1893, când a fost numit profesor la Școala Reală Greco-Orientală din Cernăuți.
Datorită capacităților sale profesionale și organizatorice, a fost solicitat să participe, ca profesor de limba germană, la desfășurarea unor cursuri speciale pentru voluntarii militari, cursuri inaugurate la Cernăuți în ziua de 18 septembrie 1894. La 27 octombrie 1894 Constantin Mandicevschi s-a aflat alături de alte 50 persoane la adunarea Societății profesorilor școlilor secundare din Bucovina, care a avut loc în incinta Gimnaziului German de Stat din Cernăuți. La adunarea condusă de profesorul Faustman au fost făcute totalurile activității numitei societăți, iar profesorul Constantin Mandicevschi a rostit o frumoasă alocuţiune.
În ultimii ani ai secolului al XIX-lea Constantin Mandicevschi a colaborat și cu Muzeul Țării din Cernăuți, ca membru al Societății Arheologice Române. În raportul din 16 aprilie 1895 al Societății Arheologice Române, prezentat de curatorul Muzeului Țării, juristul Vasile Morariu, fiul mitropolitului Silvestru, s-a subliniat și faptul că Constantin Mandicevschi oferise respectivei instituții o fotografie reprezentând o icoană bizantină sculptată în lemn. La ședința din 26 iunie 1895 din cadrul Societății Arheologice Române Constantin Mandicevschi a fost ales,la propunerea baronului Nicu Mustatza, membru al comitetului Societății, vicepreședinte al căreia era Anton Kochanowski.
În baza raportului lui Paul baron Gautsch de Frankenthurn, ministrul Cultelor din Austro-Ungaria, la 20 martie 1896 Constantin Mandicevschi a fost numit director al Școlii Reale din Cernăuți, post pe care l-a deținut timp de două decenii. În 1898 el a reușit să introducă limba română ca disciplină obligatorie pentru elevii acestei şcoli.
Printr-o rezoluţie împărătească din 1901 Constantin Mandicevschi a devenit membru în Consiliul Școlar al Țării Bucovina. La ședința acestui consiliu din 20 iunie 1902, el a propus să fie înființată o Școală Reală de Stat din clase paralele existente la școala pe care o conducea, întrucât numărul de elevi era mare și localul școlar devenise neîncăpător. Ministrul a respins această propunere. Despre activitatea lui Constantin Mandicevschi ca director a vorbit foarte clar cunoscutul savant, pedagog şi rector al Universităţii din Cernăuţi, Ion Nistor: „Primul român, care datorită talentului de conducător, a ridicat şcoala sa la nivelul celor mai bune şcoli din ţară… Datorită unei munci enorme şcoala posedă o bază tehnico-materială bună, profesorii sunt excelenţi, iar elevii din familiile sărace primesc multe burse… Ori vara, ori iarna, directorul, de la 7 dimineaţa este pe picioare…”. Aceste cuvinte au fost rostite la Conferinţa directorilor școlari, care a avut loc între 13-14 februarie 1913, la Cernăuţi.
Încă în 1919 i-a fost încredințată funcția de inspector general al școlilor din Bucovina, funcție pe care a deținuto şi în 1922. Prin decretul regal nr. 1713 din 22 aprilie 1920 a fost creată Comisia regională de unificare și descărcare a serviciilor publice din Bucovina, formată din șapte secretari generali, comisie condusă de juristul și omul politic Dori Popovici, din care a făcut parte şi Constantin Mandicevschi. În 1922 a fost numit director al Bibliotecii Universitare din Cernăuți și până în 1930, când s-a pensionat, a îmbogățit colecțiile de carte și le-a integrat în circuitul național și internațional.
S-a stins din viață la 14 decembrie 1933 și este înmormântat în vechiul cimitir din Cernăuți.
La 1 octombrie anul curent, la mormântul autorului versurilor renumitului cântec “Cântă cucu-n Bucovina” a avut loc o frumoasă acțiune de omagiere, inițiată de Societatea Bibliotecarilor Bucovineni. Slujba de pomenire a omului care a fost Constantin Mandicevschi a săvârșit-o preotul Cristofor Gabor.
Vladimir ACATRINI
colaborator la Biblioteca
științifică a Universității Naționale
„Iurii Fedkovyci” din Cernăuți