Anul 2018 este unul deosebit, jubiliar, pentru artista poporului din Republica Moldova, Maria SARABAŞ, care recent a rotunjit frumoasa vârstă de 70 de ani. Talent original, de excepție, ea chiar de la surprinzătorul ei debut, la 16-17 ani, a fost numită „privighetoarea Bugeacului”. În 1963, când era studentă la Școala Pedagogică din Cahul, Maria Sarabaș a făcut primii pași spre scena cea mare, adică cea profesionistă.
„Acest segment de timp din viața mea a fost unul deosebit: profesorul meu de muzică, Constantin Bogdan, observându-mi specificul și timbrul vocii, m-a condus la Casa raională de cultură din Cahul, unde închiria spațiul un taraf lăutăresc cu fermecătoarele noastre instrumente tradiționale – fluierul, cavalul, țambalul, cimpoiul, a relatat într-un interviu solicitat cu prilejul jubileului, Maria Sarabaș, fiindu-mi pe timpuri și colegă de facultate. Pe parcurs, înțeleptul meu dascăl Constantin Bogdan mi-a făcut primele trei aranjamente cu taraful, care, de fapt, au și însemnat „botezul” profesional propriu-zis de mai târziu. Eu mă simțeam în culmea fericirii. Doar cele câteva piese – „Hăulita oltenească”, „Pe câmpul cu flori”, „Bondița”, „Lele, lelișoara mea” – mi-au marcat și încurajat pașii spre nesecatul folclor autentic”.
Apoi studenta de la Școala Pedagogică din Cahul, Maria Sarabaș, a interpretat cântece fiind acompaniată de Orchestra Radioteleviziunii moldovenești, iar în 1965 participă la organizarea primului concurs republican al vocaliștilor, la care Maria Sarabaș ia Premiul Mare. „Eram măgulită, primeam felicitări sincere din partea unor personalități cu renume în domeniul culturii, precum erau celebrii Serghei Lunchevici, prim-viorist și dirijor al Orchestrei „Fluieraș”, compozitorul Șico Aranov, Nicolae Sulac, cel care ulterior m-a invitat în orchestra sa „Lăutarii”, continuă intervievata mea. Generalizând activitatea ei de interpretă de muzică populară, ea a recunoscut: „Mă bucur că în fondurile și în fonoteca Radioteleviziunii naționale se păstrează și se lansează din când în când și creațiile mele. Ele mă reprezintă, ele mi-au făcut un nume”.
Fiind întrebată despre evoluările ei în Bucovina noastră dragă, doamna Maria, după ce a enumerat un șir întreg de țări unde a concertat, acompaniată de celebre orchestre din Moldova, a menționat: „Sufletul și amintirile mă leagă în special de Bucovina, de Țara Fagilor, de satele românești, așezate ca niște salbe de-a lungul Prutului, pe văile și colinele subcarpatice, care mau primit ca o fiică a lor. Pentru tot restul vieții îmi va rămâne în inimă amintirea cum am fost primiți noi, soliștii Nina Țurcanu, Gheorghe Ceremuș, Luminița Caluta, regretatul Vadim Gheorghelaș, subsemnata, acompaniați de Orchestra „Doina Moldovei”, sub bagheta distinsului dirijor Vasile Goia, în Sala Mare a Filarmonicii din Cernăuți, unde publicul entuziasmat ne-a aplaudat minute în șir. Am cântat cu lacrimi în ochi, fiindcă eram conectați la același registru al spiritului și al simțirii noastre românești”.
Mihai MORĂRAŞ