Se spune că o singură ţigară îţi scurtează viaţa cu câteva minute. Dar ce se întâmplă imediat după ce o persoană renunţă la acest viciu? Studiile au arătat că primele îmbunătăţiri în ceea ce priveşte starea de sănătate apar chiar la prima jumătate de oră după ultimul fum, însă este nevoie de o perioadă foarte lungă pentru ca speranţa de viaţă a fumătorului să ajungă din nou la nivelul unei persoane care nu este dependentă de tutun.
Procesul prin care trece corpul unui om după ce se lasă de fumat, din primele 20 de minute şi mai departe, până la 15 ani de când fumează ultima ţigară, este uimitor, iar progresele pe care le înregistrează starea de sănătate după o perioadă scurtă de la „ultimul fum” l-ar putea pune pe gânduri chiar şi pe un fumător înrăit.
Studii recente au demonstrat că, la doar 20-30 de minute după o ţigară, tensiunea arterială şi pulsul încep deja să scadă către valori normale, iar monoxidul de carbon din sânge va începe să se reducă opt ore mai târziu. Ca urmare a acestor modificări, circulaţia periferică este mult mai fluidă, iar mâinile şi picioarele încep să se încălzească.
Două zile mai târziu, simţurile devin mai ascuţite, în special mirosul şi gustul care sunt primele afectate de substanţele nocive din tutun.
În intervalul două săptămâni — trei luni de la ultima ţigară sistemul circulator devine mult mai puternic şi mai activ funcţiile plămânilor îşi recapătă, treptat, funcţionarea normală, iar rezistenţa la efort este mult îmbunătăţită .
Schimbările se observă în continuare şi pe termen lung, astfel că la nouă luni de viaţă de nefumător tusea fumătorului este mai puţin prezentă, iar congestia sinusurilor scade. La rândul lor, plămânii trec prin transformări importante, au mai multă putere în eliminarea mucusului şi, prin urmare, îşi îndeplinesc mult mai bine rolul de a ţine organismul sănătos şi ferit de infecţii respiratorii. În ansamblu, proaspătul nefumător capătă mai multă energie.
La un an de la ultima ţigară calitatea vieţii este mult îmbunătăţită. Cel mai important progres este cel înregistrat în legătură cu riscul de boli cardiovasculare, care în acest interval ajunge să scadă la jumătate faţă de cel pe care îl suportă un fumător.
La cinci ani, însă, beneficiile pentru sănătate sunt şi mai mari. Riscul de infarct este acelaşi ca în cazul unui nefumător, iar posibilitatea de a dezvolta cancer la gât, esofag sau la vezica urinară se înjumătăţeşte. De asemenea, riscul de cancer cervical scade până la procentul pe care îl prezintă o persoană care nu fumează.
După zece ani fără nici măcar un fum sistemul respirator este mult mai protejat, iar riscul de a face cancer la plămâni scade la jumătate faţă de cel al unui fumător. Şi în cazul altor organe se constată îmbunătăţiri majore, astfel că posibilitatea de a suferi de cancer pancreatic se apropie de cea a unui nefumător.
Abia după 15 ani fără tutun o persoană poate spune că se apropie de speranţa de viaţă a unui nefumător, cu toate că riscul de a muri rămâne, totuşi, mai mare. Este nevoie de această perioadă extrem de lungă pentru ca riscul de boli cardiovasculare, cancer pancreatic sau cancer la plămâni să ajungă la nivelul unui om care nu fumează.