În momentul de faţă, românitatea pare să aibă alte preocupări decât aceea de a-şi recunoaşte şi preţui valorile pe care chiar „se străduieşte” uneori să le neglijeze şi să le acopere de uitare. Este şi cazul pictorului şi profesorului Marius Cilievici (1930-2001).
S-a născut în oraşul Siret, unde tatăl său era preot şi profesor de religie la liceul din localitate. El fusese detaşat pentru un timp de la Cernăuţi, unde îşi avea locuinţa.
Mama sa a murit la scurt timp după naşterea celor doi copii, Marius şi sora sa geamănă, Maria, fiind crescuţi cu toată dragostea de bunici şi de tatăl lor, care nu s-a recăsătorit niciodată.
Neuitate au fost pentru aceştia zilele petrecute în casa de pe strada Dominic din vecinătatea Universităţii cernăuţene.
Anul 1940 a însemnat pentru preotul Cilievici şi cei doi copii continuarea calvarului. Ca şi alţi bucovineni care au fost repatriaţi, destinul i-a trimis la Timişoara, unde Marius Cilievici urmează liceul. În anul 1949 este admis la Facultatea de Arte Plastice a Institutului „N. Grigorescu” Bucureşti. După trei ani de studiu a fost exmatriculat. Dar providenţa a fost de partea lui, întrucât este reînmatriculat şi „aruncat” la clasa marelui Alexandru Ciucurencu, un mare artist şi un dascăl excelent.
Absolvă facultatea în 1956. Perioada „făuririi omului nou” nu a fost deloc favorabilă fiilor de preot, aşa încât, deşi foarte apreciat de către profesori săi, Marius Cilievici este chemat şi devine cadru didactic al Academiei de Artă „N. Grigorescu” abia în anul 1970.
Destinul şi drumul anevoios prin viaţă au făcut din Marius Cilievici un introvertit şi un circumspect. A fost un pedagog de excepţie, dotat cu un verb autorizat şi terapeutic, apreciat de mulţi dintre cei ce l-au cunoscut. Apreciind lucrul bine făcut, era pretenţios cu studenţii, ca de altfel şi cu sine însuşi. Lucra încet şi riguros, revenind la multe dintre încercările sale, ştia că astfel nu ar putea rezista. Marius Cilievici a pictat nu doar bine, ci şi „altfel”, negrăbit, strunindu-şi puterile pentru un timp mai prielnic harului său pentru compoziţie. Maestrul a pictat pentru înnobilarea minţii şi mai puţin „pentru ochi”. Poate de aceea unii colegi şi critici l-au numit „un pictor pentru mai târziu”, sugerând şi faptul ca unele dintre lucrările sale obligatoriu ar trebui expuse la Muzeul de Artă Contemporană a României.
A fost un puritan sensibil, trăind în respect faţă de normele şi preceptele perene, motivate cultural de către istoria umanităţii.
Pentru Marius Cilievici pictura este o artă sublimă, dar şi o ştiinţă controlabilă, cu norme, reguli şi legi proprii care solicită dăruire pentru învăţare, sacrificii şi solitudine pentru practicare şi cunoştinţe şi obiectivitate pentru apreciere. S-a ferit de imitaţii, de mode sau tentaţii. Pictura sa se remarcă prin elemente geometrice şi vag figurative, prin tuşe uşor atinse.
Marius Cilievici este foarte cunoscut în lumea specialiştilor, artiştilor plastici şi a colecţionarilor avizaţi. Pretenţios cu sine însuşi, nu ne-a lăsat foarte multe opere, dar a creat o artă ce va supravieţui.
Pentru un timp, imediat după revoluţia din 1989, a fost ales de confraţii săi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Spirit cultivat, artist subtil, trăind în respectul faţă de normele morale, detestând impostura, nu a putut suporta răsturnarea valorilor ce a cuprins şi lumea artistică şi de aceea s-a retras liniştit în atelierul său.
Lucrările lui Marius Cilievici se află în colecţii particulare, în Muzeul de Artă a României, în muzee din Constanţa, Iaşi, Galaţi, Botoşani şi Suceava.
Originile bucovinene ale artistului ar impune ca o parte dintre lucrările ce astăzi se mai află încă în colecţia familiei să poată face parte din „Colecţia Marius Cilievici” de la Muzeul Bucovinei.
Marius Cilievici trebuie redescoperit, este un pictor cu valoare de patrimoniu, întrucât a creat un stil care-l aproprie de marii clasici. A fost un profesor desăvârşit şi un artist cu o operă originală.
Prof. Florin CREŢU, Crai Nou