Schimbările au loc lent în Ucraina. Potrivit unui rating mondial întocmit de „Transparency International”, funcționarii de stat și politicienii ucraineni rareori poartă responsabilitate juridică pentru crimele lor. Potrivit Indicelui de Percepție a Corupției (IPC), Ucraina a acumulat doar 27 de puncte din 100 posibile, deci este o codașă la capitolul luptei cu corupția. Este de menționat că în 2014 rezultatul a fost de 26 de puncte – un rezultat constant și prost de tot.
Așadar, Ucraina s-a clasat pe locul 130 din 168 de state ale lumii. Este de menționat că în pofida europenității declarative a Kievului, Rusia în acest rating se află pe poziția nr. 119, iar Armenia – pe 95. Deci, statele care nu-și doresc nici într-un mod integrarea europeană stau mai bine la capitolul percepției și combaterii corupției – paradoxuri cognitive, care sunt în așteptarea cercetărilor de domeniu. Vecinii Ucrainei în ratingul IPC nu sunt deloc state europene: Iran, Camerun, Nepal, Nicaragua și Paraguay.
Indicele Percepției Corupției este destul de realist, fiindcă constată o serie de carențe ale societăților cercetate. Putem fi de acord în mare parte cu rezultatele cercetării respective, și aceasta din motivul că în ultimii 2 ani nu s-a făcut nimic concret la capitolul combaterii corupției în afară de „inovații” instituționale suplimentare. Nu s-a mers mai departe de declarații populiste și crearea de instituții anticorupție, care se suprapun, se întrepătrund și se contrazic uneori una pe cealaltă. Din acest punct de vedere, Ucraina a creat mai multe organe de combatere a corupției, însă acestea nu se grăbesc să pună în funcțiune strategiile naționale anticorupție. Deseori, politicienii de rang înalt din Ucraina își doresc să țină sub control organele anticorupție. Procurorul anticorupție este subordonat procurorului general, care este Viktor Șokin în momentul de față – cumătrul Președintelui Petro Poroșenko.
Același lucru se referă și la Biroul Național Anticorupție, condus de Artem Sytnyk. Potrivit concepției generale, șeful acestui birou este ales de o comisie independentă, însă ultimul cuvânt îl are de spus Președintele țării, din păcate. Spun din păcate, pentru că în mod normal șeful unui Birou Național Anticorupție ar trebui să fie independent de președinție, dispunând de posibilitatea să cerceteze cum stă și liderul statului la capitolul corupției. Această tendință de creare a unor instituții anticorupție controlate din start de politicieni reduce la zero tendințele de purificare social-politică în Ucraina post-Euromaidan.
Progresul minimal al Ucrainei în comparație cu anul 2014 se datorează nu cazurilor concrete de pedepsire pentru luarea de mită, ci creșterii numărului de articole în presă despre persoanele corupte, articole la care autoritățile reacționează într-un mod sau altul. Creșterea influenței mass-media este un lucru prielnic democratizării. Or, politicienii și funcționarii de stat au frică de scandaluri în presă, care pot să le strice imaginea. Această informație o considerăm o mică lumină la capătul tunelului.
Potrivit „Transparency International”, în Ucraina nu prea sunt pedepsite persoane pentru corupție, ceea ce a și determinat de fapt clasarea țării pe locul 130, alături de alte state non-europene. De menționat că Indicele de Percepţie a Corupţiei a fost lansat pentru prima oară în 1995. Este un indice compozit, care se bazează pe datele privind corupția din sondajele specializate, efectuate de mai multe instituții independente, reflectând opinia oamenilor de afaceri şi a analiștilor din întreaga lume, inclusiv a experților din țările evaluate. În ratingul anului 2015 cel mai eficient luptă cu corupția Danemarca, Finlanda și Norvegia.
Marin GHERMAN, politolog