Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena care se celebrează anual la 21 mai (stil nou) şi la 3 iunie (stil vechi) este una dintre cele mai mari sărbători creștine a bisericii ortodoxe.
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creștinilor, în timpul domniei sale, adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii și a preoților. De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă și Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paștelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocțiului de primăvară.
Despre Împărăteasa Elena se spune că a fost prima femeie care și-a eliberat sclavii și a ajutat creștinii persecutați.
În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare.
Există, în ziua Sfinţilor Constantin și Elena o serie de obiceiuri și tradiţii care fac referire la vara ce şi-a făcut apariția. În această zi:
* mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului;
* femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâiesc și stropesc cu agheasmă;
* bujorii, simbolul armoniei. În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă măcar trei bujori. De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserică trei bujori, flori de lămâiţă, pâine şi dulciuri, preparate în casă.
Tradiţiile practicate în această zi aduc spor şi sănătate gospodarilor care le împlinesc.
Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt modele de sfinţi credincioşi şi iubiţi, dovadă sunt numele lor atât de răspândite, cât şi multe biserici ridicate în cinstea lor.
Numele Constantin îşi are originile din grecescul „Konstantinos” şi latinescul „Constantinus”.
Cele două nume sunt derivate din cuvântul latin „constans” care înseamnă constant, statornic, stabil.
Numele Elena este un nume foarte vechi și răspândit, mai ales, în lumea greacă; se pare că a fost numele unei divinități a luminii și se aseamănă cu cuvintele grecești helàne = făclie, torță, și hèle = strălucirea soarelui (a se compara cu helioterapia = tratament cu raze solare); poate avea și formele: Ileana, Leana, Lina, Alen, Alina, Lenuș, Ela, Lili, Elen, Nelly, Ilona și alte nume asemănătoare.