Anul acesta pe 15 iunie, se împlinesc 129 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu. Iată 11 curiozități despre cel mai mare poet al României.
Își speria tatăl
În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obișnuia să își sperie tatăl într-un mod cel puțin bizar. Băiatul mergea în pădure să prindă șerpi și-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi își chema tatăl să vadă „ce pasăre a prins” și stătea deoparte râzând când bărbatul dădea față-n față cu reptilele „supărate”.
Nu îi plăcea matematica
Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu care nu se împăca deloc.
N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să știu table pitagoreica, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Și, deși aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăța deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea ca matematicile sunt științele cele mai grele de pe fața pământului
… scrie în „Viața lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu.
Care este inspirația din spatele poeziei „Pe lângă plopii fără soț”?
În vremea în care Eminescu a scris poezia respectivă, era îndrăgostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verișoara lui Caragiale. Domnișoara avea casa pe strada Cometa nr 6, o stradă încadrată de plopi pe care Eminescu i-a numărat și a observat că îi dă un număr fără soț.
Îi plăcea să joace fotbal
Lui Mihai Eminescu îi plăcea să joace fotbal. Mărturia vine din partea lui Theodor V. Ștefanelli, în „Amintiri despre Eminescu”: „Locuiam în strada Cuciur Mare (din Cernăuți) și înaintea locuinței mele se întindea așa numita toloacă a orașului, unde studenții jucau adese în orele libere mingea. Și Eminescu era adese printer noi și juca mingea cu noi”.
Juca șah
Cu o minte extrem de agera, Mihai Eminescu s-a orientat și către sportul minții. În 1884, poetul se afla în Spitalul Sf. Spiridon din Iași. „Era vizitat des de prieteni, de Pompiliu, Burla, Humpel și, îndeosebi, jucau șah”, povestește George Călinescu în „Viața lui Eminescu”.
A scris poezii până-n clipa morții
Înainte de moartea lui Eminescu (1889), cei ce l-au vizitat își amintesc de maldărul de hârtii scrise de el în spital și aruncate la coș, ori măturate de femeia de serviciu. În noaptea când poetul a murit i s-au găsit în buzunarul halatului, dovadă că era întreg la minte și lucra, două poezii – „Viața” și „Stele la cer”.
Alexandru Macedonski
Macedonski își bătea joc de Eminescu
În august 1883, Al. Macedonski publica în „Literatorul” epigrama:
Un X… pretins poet acum
S-a dus pe cel mai jalnic drum…
L-aș plânge dacă-n balamuc
Destinul său n-ar fi mai bun
Căci până ieri a fost năuc
Și nu e azi decât nebun.
Primele două versuri sunt anagrama numelui complet al lui Eminescu.
Ultima poezie…
Poezia „Kamadeva” este ultima poezie tipărită în timpul vieții, fiind publicată în revista ieșeană „Convorbiri Literare” în data de 1 iulie 1887.
Ultimul articol…
Ultimul articol semnat de Eminescu în ziarul Timpul a apărut în ziua de 28 iunie 1883 (dar a fost datat 29 iunie 1883).
O viață într-un film
Există un singur film despre viața lui Mihai Eminescu, „Luceafarul”, regizat de Emil Loteanu, și apărut în anul 1987.
Doar câteva fotografii
Există doar patru fotografii despre care se știe cu siguranță că îl reprezintă pe Mihai Eminescu.
