GRIJI MULTE, CÂT O ZI LUNGĂ DE VARĂ…
La români este foarte răspândit numele Ilie. Și multe biserici au hramul Sfântul Ilie. Una din explicațiile acestui fenomen constă în aceea că proorocul Vechiului Testament Ilie, prăznuit la 2 august pe stil vechi, a fost atât de mult iubit de Dumnezeu, încât de viu a fost luat la ceruri. Dându-i pruncului la botez numele Ilie, părinții acestuia speră că el va fi un „om al lui Dumnezeu”, adică va săvârși fapte demne. Avându-l ca înger păzitor pe proorocul ce a urcat la ceruri în carul de foc, domnul Ilie Bezușco din Oprișeni trăiește cu convingerea că faptele bune îl înnobilează pe om. Nu întâmplător consătenii îl consideră om al faptei.
Tradiția populară afirmă că de Sântilie neapărat plouă, că fulgerul nu-i altceva decât biciul de foc al proorocului, iar tunetul – zgomotul produs de carul lui. Vara aceasta ploile s-au cam îndesit și până la Sântilie și agricultorii nu pot împleti cununa din spice ce simbolizează sfârșitul secerișului.
– Ploile ne țin în lan și nu putem treiera ultimele parcele cu cereale, spune îngrijorat dl Ilie Bezușco, conducătorul Gospodăriei de fermier„Spicul” din Oprișeni și președintele Asociației fermierilor din raionul Hliboca. Se înnegrește grâul în spic, boabele încep să crească – pierdem din calitatea recoltei.
Iar pentru un fermier, ce este mai important decât recolta, ea îi asigură venitul și-i răsplătește truda, străduința și osârdia.
– Când cerealele dădeau în pârg s-a abătut peste lanurile noastre o ploaie cu grindină și m-am ales cu pierderi însemnate. A venit comisia de la raion la fața locului, a constatat pagubele, dar nu am primit nici un fel de compensații, spune domnul Ilie. Am călătorit prin mai multe țări europene, m-am interesat cum lucrează fermierii de acolo și am rămas profund impresionat de susținerea din partea statului de care beneficiază aceștia. De ar fi și la noi așa, am face minuni.
– Dacă statul nu ne ajută, ar fi bine nici să nu ne împiedice, îl completează pe domnul Ilie partenerul său, Vasyl Mykytiuk din Cerepcăuți, conducătorul Gospodăriei de fermier „Siret”. Lucrăm împreună de mulți ani – un român și un ucrainean – și ne înțelegem de minune. Am cumpărat tehnică, am construit hambare. Iată, un asemenea agregat de uscare și păstrare a cerealelor este unicul în raion. Ne este de mare folos acum, când boabele recoltate au o umiditate sporită.
Nu e de mirare că dl Ilie Bezușco, de profesie constructor, a devenit fermier în anul 1992. Provine din viță de oameni gospodari. Bunelul său, Vasile Bezușco, fost primar al satului, avea 33 hectare de pământ și era cel mai bogat om din Oprișeni.
– După ce a căzut imperiul sovietic și am devenit oameni liberi, m-am gândit că cel mai mare folos de la mine ar fi dacă m-aș face fermier. Și n-am greșit. Într-un timp, prin 1994, mi-am înaintat candidatura la alegerile parlamentare, dar i-am cedat tânărului român Ion Popescu, fiind conștient de faptul că chemarea mea este glia. M-am așteptat la mari schimbări în anul 2004, am fost părtașul lui Iușcenko și Revoluției portocalii. Am dus tone de legume la Kiev pentru alimentarea protestanților de pe Maidan. Schimbările în stat se produc greu și o bună parte din povara crizelor cad pe umerii oamenilor de la talpa țării, a fermierilor.
Dacă pe timpurile nu prea îndepărtate toate colhozurile din raion asigurau cu produse alimentare spitalele, azilul de bătrâni de la Petriceanca, școlile, grădinițele de copii, în prezent această misiune le revine fermierilor. Iar Ilie Bezușco ajută în multe privințe. Este un om cu Dumnezeu în inimă.
VALOAREA SPICELOR DIN SUFLET
Domnul Ilie Bezușco e preocupat nu numai de spicele din lan, dar și de cele din suflet, căci acestea cresc din sămânța credinței și valoarea lor sunt faptele omului.
– Urma noastră pe pământ sunt faptele bune, afirmă domnul Ilie Bezușco. Iată, am săpat o fântână în curtea școlii. Când trec pe acolo și văd că elevii beau apă la fântână, simt cum un fior plăcut îmi trece prin tot corpul. O altă fântână am săpat în cimitirul satului. Oamenii nu beau apă de acolo, ci o folosesc pentru a uda florile la morminte.
Cu un an în urmă Ilie Bezușco a devenit o legendă vie a Bucovinei.
– Demult trăiam cu gândul să ridic un bust al domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt la noi, la Oprișeni. Iată, mai la deal de casa mea a fost un drum și se spune că pe el a trecut viteazul voievod, mergând la istorica bătălie din Codrii Cosminului. Se mai crede că el s-a oprit aici și de acolo se trage denumirea satul „Oprișeni”. Mi-a ajutat Dumnezeu și am ridicat bustul, am construit alături și o bisericuță, îi aștept pe pictori ca să picteze interiorul. Îngrijim de monument împreună cu soția Ana. În curând, la sfârșit de vară, se vor împlini 50 de ani de când ne-am legat destinele. Ea se preocupă de flori, iar eu – de bust. El e din ghips și pe alocuri, în urma ploilor, ghipsul se macină și locul trebuie reînnoit cu ciment. M-am consultat cu sculptorii și ei mi-au promis că vor întări bustul.
Vrednicul gospodar din Oprișeni caută de bustul voievodului cum ar îngriji de un bolnav. E în firea lui să facă lucruri temeinice și până la capăt. Domnul Ilie îmi vorbește mai puțin despre nunta sa de aur, deși este un eveniment deosebit în viața cuplului Bezușco, dar mai mult de planurile de a contribui la ridicarea în fața Casei de cultură a bustului domnitorului Alexandru cel Bun, în hrisoavele căruia a fost atestată pentru prima dată localitatea Oprișeni, precum și a bustului regretatului publicist și scriitor Dumitru Covalciuc, cu care a fost coleg de clasă:
– Postamentul e gata turnat, spune domnul Ilie Bezușco. Am ales loc în curtea școlii, chiar lângă fântâna săpată de mine…
Numele Ilie ne amintește cât de important este să ne păstrăm dreapta credință. Iar domnul Ilie Bezușco prin faptele sale demonstrează că este vrednic de acest nume cu atâtea semnificații profunde.