Problema drumurilor este mai acută pentru satele, situate chiar la câțiva kilometri mai într-o parte de autostrăzile principale. Dacă drumul spre aceste localități este asfaltat, atunci el neapărat trebuie să aibă „ozorul” reliefului Lunii, bombardat de meteoriți. Cu mare greu se lasă convins Serviciul de reparații ale drumurilor ca să acopere gropile. Iar dacă drumul este acoperit cu prundiș, tot rar trece pe el tehnica specială, nivelând hopurile. Canalele pentru scurgerea apei deseori sunt astupate și după ploi se formează băltoace, care și mai mult distrug învelișul drumului.
Această poveste a drumurilor de țară le este bine cunoscută locuitorilor din satele nouăsulițene Coteleu, Cerlena, Șcerbinți – pe de o parte, și Doljok, Mălinești, Berestea, Forosna și Jilovka – pe de altă parte. Prin ele trec cele două drumuri care duc spre sanatoriul de la Șcerbinți. Sanatoriul demult zace în ruine, iar odată cu decăderea lui au nimerit într-o situație deplorabilă și aceste drumuri de acces. Unii candidați în deputați, sub avântul romanticii electorale, le promiteau localnicilor că dacă vor avea la mână mandatul, neapărat vor obține și repararea drumurilor, și redeschiderea sanatoriului. Alți candidați în deputați, mai pragmatici, s-au limitat numai la promisiunile referitoare la repararea drumurilor. Unul dintre ei, la precedentele alegeri parlamentare, chiar a adus câteva camioane de prundiș, acoperind cu el o sută de metri de drum lateral în satul Berestea.
Mai sunt câteva sute de metri de drum în pantă între Coteleu și Cerlena. În timpul ploilor abundente din luna iulie acest segment de drum s-a transformat într-un obstacol de netrecut pentru maşini. Apele, curgând la vale, l-au acoperit cu un strat de pământ, spălat de pe lanurile din ambele părți ale drumului. S-a format un noroi de patinau maşinile de fabricație străină, destinate pentru drumuri netede ca foaia de hârtie. Și nu este prima încercare pentru „călătorii” localnici. Raionul nu dispune de mijloacele financiare necesare pentru reparații de amploare a drumurilor, de aceea o speranță este comunitatea teritorială unită. Și nu una săracă, ci una puternică. De aceea, majoritatea satelor enumerate mai sus preferă să intre în componența Comunității Teritoriale Unite Noua Suliță, considerând-o că dispune de perspective mai mari.
O altă speranță vine de la Kiev. Localnicii judecă astfel: dacă statul a găsit bani pentru repararea capitală a autostrăzii Cernăuți – Kiev, iar mai precis a segmentului de la intersecția Rângaci și până la Hotin, atunci pot fi pornite lucrările și pe drumul ce duce de la această autostradă spre Șcerbinți, trecând prin satele Doljoc, Berestea și Forosna. Săptămâna trecută a apărut chiar tehnică specială pentru efectuarea reparațiilor pe segmentul de la podul peste râulețul Cerlenovca, situat la hotarele pământurilor Berestei și Forosnei, și până pe dealul Forosnei.
– Am abordat problema stării drumului ce trece prin satul nostru la instanțele raionale și regionale, afirmă primarul din Berestea, dl Radu Cuciurca. Toți ne înțeleg, dar dau din umeri – ceea ce înseamnă că nu sunt bani. Am dori să ne folosim de faptul că deja se lucrează pe un segment. Un antreprenor ne promite că ne va ajuta să aducem prundiș, avem nevoie de niște camioane.
Săptămâna aceasta unii gospodari din Berestea s-au înțeles cu un mecanizator care lucrează pe grader să niveleze drumul ce duce spre o costişă a satului. Anume pe el candidatul în deputați a acoperit cu prundiș o sută de metri, iar pe restul drumului mai trebuie câteva camioane de prundiș.
– Primăvara devreme și toamna târziu este imposibil să treci cu mașina pe acest drum, spune beresteanul Marin Bocancea. Primăvara aceasta vreo două luni de zile am ținut mașina la un gospodar din sat: nu puteam trece cu ea pe acest drum desfundat. Am pune și noi, cei interesați, mână de la mână numai să se facă o regulă cu drumurile acestea. Și șanțurile trebuie curățite și adâncite ca apa să nu se rețină sau să curgă pe drum.
Interlocutorii mei au recunoscut că multe depind și de atitudinea omului față de drumul pe care trece zilnic. Și, în primul rând, nu trebuie să arunce fel de fel de gunoaie și deșeuri în șanțuri. Vine apa, le duce mai departe și astupă cu ele podurile. Și atunci apa își face drum… pe drum.
În imagini: secvențe ale drumului ce duce de la autostrada Cernăuți – Kiev spre fostul sanatoriu de la Șcerbinți; după ploaie e greu de urcat dealul Cerlenei.