La Voloca, în postul mare…

De-i post sau nu, dar în Voloca anul întreg sunt cusute rochii de mireasă. O parte dintre locuitorii satului au o astfel de ocupație – bănoasă, după cum afirmă invidioșii, și migăloasă, după cum consideră acei care cunosc prețul muncii. Dar mai este în Voloca un meșteșug, care se practică numai în postul mare.
Anume în această perioadă a anului funcționează oloinița so­ților Radu și Lucica Onof­rei­ciuc. Funcționează de mulți ani și până nu demult veneau aici clien­­ți din satele vecine și stăteau la rând chiar de la revăr­satul zorilor. S-au găsit niște gos­podari din Cuciurul Mare și au durat și ei o oloiniță pentru a „descărca” acest flux al clienților. Oricum, teascul oloini­ței soților Onofrei­ciuc nu stațio­nează. Toa­te opera­țiile sunt executate în mod ma­nual, fără automatizare, însă calitatea uleiului este ex­celentă. Mai toți clienții preferă să facă ulei din semințe de bostan.
– Este un ulei de leac, afirmă doamna Lucica și, având specialitatea de soră medicală, îmi explică pentru care boli se folosește. De asemenea, facem ulei și din miez de nucă, el, la fel, are calități curative. Mai an au venit la noi niște oameni din regiunea Ivano-Frankivsk cu po­mu­șoare culese din munți. După ce am făcut ulei din ele, m-am interesat pe prezintă aceste pomușoare și am aflat că sunt foarte folositoare pentru sănă­tate.
Un litru de ulei din semințe de bostan costă mai mult de 400 grivne.
– Nu-i vorba de preț, ci de minunile pe care le face acest ulei. Dar, ați văzut și singur, câtă muncă cere, mi-a spus gospodina casei, fiind mândră de faptul că și această ocupație suplimentară a ei tot la sănătatea oamenilor se referă.
În genere, volocenii pun preț pe sănătate. Ei nu s-au împăcat cu gândul că într-un sat atât de frumos, unde casele locuitorilor sunt ca niște palate, ambulatoriul să aibă un aspect ca vai de el. Au pus mână de la mână și pe banii adunați au fost efec-tuate lucrări de reparație la stan­darde euro­pene. Potrivit șefului ambulatoriului, Anatoli Antonov, fiecare dint­re cei mai înstăriți antrep­renori din sat a asigurat reparația și amenajarea unui cabinet con­cret. Iar rețeaua termică a fost in­stalată pe banii alo­cați din bugetul Consiliului să­te-sc. În prezent ambulatoriul de practică gene­rală și de medicină de familie din Voloca dis­pune și de cabinet stoma­tologic, și de farmacie, și de laborator, și de ambulanță.
– Deoarece astă toamnă a fost creată comunitatea teritorială Voloca, din care fac parte satele Hrușăuți și Valea Cosmi­nului, con­tăm pe posibilitatea con­struirii unui ambulatoriu și la Hrușăuți, fiindcă pentru ca o bătrânică să ajungă de la mar­ginea acestui sat și până în centrul Volocii, unde-i ambulatoriul, îi trebuie jumătate de zi, mi-a ex­plicat secretarul Consiliului să­tesc, Marin Bojescu. La Valea Cos­minului există am­bulatoriu, ba chiar și staționar de zi. Ori­cum baza lui materială trebuie întărită.
Procesul de descentralizare şi de creare a comunităților teritoriale unite e în toi, iar Voloca e printre pionierii lui. Recent, Gu-ver­nul a repartizat sume im­por­tante pentru noile comuni­tăți teritoriale, create în Ucraina. După cum a precizat domnul Va­lentin Glopina, primarul Volocii, co­munității lor i-a revenit suma de 8,4 milioane grivne, care vor fi folosite la necesitățile urgente. E un „gest” financiar de încurajare.
– Ne străduim să le ajutăm material și persoanelor nevoia­șe, deși în comunitatea noastră sunt mai puține decât în alte părți, comunică secretarul Con-siliului sătesc, dl Marin Bojescu. De­seori aceste ajutoare sunt simbolice. Bunăoară, bolnavilor de cancer li se acordă un ajutor ma­terial de 1.700 grivne, pe când un test de chimioterapie costă cu mult mai scump.
Iar bolnavilor de diabet zaha­rat, potrivit afirmației șefului am­bu­latoriului, dl Anatolie Anto­nov, li se dau medicamente fără plată.
Postul mare este perioada de purificare a sufletului. Pregă­tindu-se pentru Sărbătorile de Paști, oamenii de la țară fac ordine în gospodăriile lor individuale. La Voloca este primit să se facă amenajări și curățenie peste tot. Mi-a fost plăcut să-i văd pe toți lucrătorii culturii și pe unii artiști amatori nu cu instrumentele mu-zicale în mână, ci cu greble, fă­când o ordine exemplară în fa­ța Căminului cultural.
– Voloceanului îi place cântecul și dansul, dar și munca de pe lângă casă, munca de gospodar, spune însoțitorul meu, domnul Nicolae Mintencu, rap­sod al cântecului popular, învă­țător emerit și mândria satului.
M-am convins imediat de aceasta, poposind în mica bru­tă­rie a soților Cogan. Domnul Ion, care este conducătorul artistic al ansamblului coregrafic, realizea­ză produsele de panificație pe care le coace soția sa, Larisa.
– De doisprezece ani mă ocup de această afacere, fiindcă leafa de lucrător al culturii nu-i chiar atât de mare. Un câștig în plus și prin muncă cinstită nu strică, cu atât mai mult că prin­cipalii mei clienți sunt elevii de la școală, care dau buzna aici în timpul recreației. Produsele noa­s­­t­­re sunt proaspete și gus­toase, își laudă marfa domnul Ion.
Aroma pâinii din mica bru­tărie a soților Cogan se întrepătrunde cu cea a pomilor în floa­re, care împodobesc una din­tre cele mai bogate și fru­moase localități din Ucraina.
Vasile Carlașciuc
Foto de autor
În imagini: secretarul Consi­liului sătesc Voloca, Marin Bojescu; la oloiniţa soţilor Onofreiciuc; soţii Ion şi Larisa Cogan în micro­bru­tăria şi magazinul lor; medicii care stau la straja sănătăţii volocenilor: Svetlana Petruşca, Liubov Şveţ, Rodica Popadiuc şi Anatolie Antonov (şeful ambulatoriului).