Încă o zi importantă din istoria satului Mahala

Un popor fără istorie nu are viitor, precum nici marea adâncă fără apa cristalină a izvoarelor n-ar putea fi veşnică. Şi frumoasele noastre localităţi româneşti, ce sunt parcă o verticală a universului, şi-au înscris în cronicile timpului faptele glorioase ale înaintaşilor.
Acest tezaur al strămoşilor, mitul adevărat al prezenţei lor prin istorie, se păstrează şi astăzi în satul Mahala, raionul Noua Suliţă, unde în urmă cu 75 de ani, în noaptea de 12 spre 13 iunie, au fost ridicate și deportate în Siberia 602 persoane. În memoria acestor martiri, care nu s-au mai întors acasă din gulagurile sovie­tice, duminică, 12 iunie, la orele 14.00, lângă monumentul Aniţei Nandriş-Cudla, fiică a aces­tei localităţi, autoarea cărţii “20 de ani în Siberia”, care împreună cu familia în iunie 1941, au fost deportaţi dincolo de Cercul Polar, într-un univers al ostilităţii, unde timp de 20 de ani nimic în afara iubirii şi a credinţei nu le-a fost sprijin, se va desfășura o acțiune de comemorare. Iar mai târziu, în incinta Filar­mo­nicii de stat din Cernăuţi, va avea loc un spectacol zguduitor pe moti­vele renumitelor memorii ale Aniţei Nandriş, susținut de actorii Teat­rului Naţio­nal „Ion Luca Cara­gia­le” din Bu­cureşti datorită demersurilor întreprinse de Centrul Cul­tural Român “Eudoxiu Hurmu­zachi” din Cer­nă­uţi şi de Primăria comunei Mahala, raionul Noua Suliţă, sprijinite de Institutul Cultural Român din Bucu­reşti şi Consulatul General al României la Cernăuţi.
În anul 1984 Aniţa Nandriş-Cudla s-a stins din viaţă, lăsând pentru urmaşi o carte în care scria: „Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când se întorc pri­măvara îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărâmat nimeni şi îl găsesc, îl mai tocmesc oleacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă omenească, cum am fost noi, care ne-am întors după 18 ani de pribegie de prin meleaguri atât de pustii şi geroase, şi când ai ajuns pe locurile unde te-ai născut, unde a-i muncit din tinereţe, în loc să-ţi alini durerile din urmă, a trebuit din nou să mai suferi”. Cele scrise sunt o chemare, un strigăt la cer, ca toate aceste grozăvii să nu se mai repete nicicând. Cartea aceasta nu numai că se cere citită, dar ar merita să fie aşezată prin biblioteci, într-un raft al clasicilor. Spec­tacolul-monolog despre destinul familiei Nandriș-Cudla va începe la ora 16.00, intrarea liberă.