Popularitatea pelinului este infailibilă, atât ca plantă magică, cât şi ca iarbă de leac. Pelinul e prezent, nu doar în medicina sătească, ca leac sigur pentru stomac şi ficat, ci şi în poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferinţele vieţii. Cunoscut din vremuri străvechi, folosit frecvent ca plantă de leac, la daci, la romani şi la greci, primele menţiuni scrise despre pelin se află în nişte papirusuri egiptene, datând din anul 1600 înainte de Hristos. Plantă „sfântă”, purtată de preoţi la brâu, ca să-i apere de duhurile rele, ea a intrat şi în ritualurile greceşti şi romane, pentru ca în Evul Mediu să devină o plantă de bază a medicinii mânăstireşti.
Recoltare şi uscare
Pentru obţinerea de preparate farmaceutice, se folosesc ca materie primă vârfurile florale, cu frunze şi tulpini. Recoltarea se face pe tot timpul înfloririi, în perioada iulie-septembrie, pe timp uscat, de preferat spre mijlocul zilei.
Uscarea se face la umbră, în strat subţire, pe rame de lemn sau coli de hârtie, în spaţii aerisite sau bine ventilate (poduri, verande, balcoane) răvăşindu-se în fiecare zi, apoi mai rar, până la uscarea completă. Mirosul este puternic aromat, caracteristic, iar gustul, foarte amar. Pentru aceste calităţi Pelinul se foloseşte ca adjuvant în obţinerea unui vin alimentar aromat, vinul de pelin.
După uscare, pentru a stopa pierderile de ulei volatil, se ambalează în pungi de hârtie pergamentată sau cutii de carton. Se păstrează până la momentul procesării folosirii.
Compoziţia chimică
Pelinul conţine un ulei volatil bogat în tuionă, substanţe amare (absintină, artabsina) şi azulene (asemănătoare cu cele din muşeţel), flavonoizi şi derivaţi taninici. Tuiona este răspunzătoare de efectele halucinogene şi psihedelice ale pelinului (care se manifestă prin viziuni produse de lumină, culoare şi muzică), atunci când este transformat în băutura cunoscută sub numele de Absint (comercializarea ei este restricţionată în multe ţări). Aceste tulburări se datorează acţiunii sinergice ale alcoolului şi tuionei.
Preparate din pelin
Uleiul volatil. Se poate procura din magazine cu produse naturiste sau din farmaciile care promovează aromoterapia. Se foloseşte pentru uz extern, sub formă de alcoolatură (50 picături — 1 g — la 100 ml alcool concentrat).
Infuzia. 1 linguriţă de pelin uscat şi mărunţit se lasă la infuzat timp de 30 minute, în 250 ml de apă clocotită, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust cu miere.
Decoctul. 2 linguri de pelin uscat şi mărunţit se fierb la foc mic, timp de 15 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. Se filtrează fierbinte prin tifon sau vată. Această fiertură se foloseşte mai mult pentru utilizare externă.
Siropul de pelin. Se prepară astfel: 5 linguri pelin uscat şi mărunţit se fierb câteva minute, în 500 ml apă. Se lasă să se răcească, după care se filtrează. Se adaugă 500 g zahăr tos şi se dizolvă la cald. După dizolvarea completă se mai lasă să dea în câteva clocote. Când încă mai este cald, se filtrează.
Tinctura. 2 linguriţe de pelin uscat şi mărunţit se pun la macerat, timp de 10 zile, în 100 ml alcool alimentar. Se agită de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se dă la frigider timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic. 20 grame de pelin uscat şi mărunţit se amestecă cu un litru vin (alb, roşu, roz) adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi, după care vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi apoi se lasă la decantat pentru 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Uleiul terapeutic. 2 linguriţe de pelin uscat şi mărunţit se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe vas cu aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.
Atât medicina tradiţională, cât şi cea cultă, recomandă preparatele din pelin ca terapii integrative, ce completează în mod favorabil terapiile recomandate de medicii curanţi în prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unor boli.
Tratamente interne cu Pelin
* Insuficienţa secreţiei gastrice, ce are ca rezultat fenomenul dispeptic, care se manifestă prin balonări, meteorism şi greutate în epigastru.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, înainte de masă.
* Bolile stomacului (gastroptoza) şi ale intestinelor (atonia intestinală).
Gastroptoza: coborârea stomacului din poziţia normală în abdomenul inferior, datorită laxităţii structurilor care asigură fixitatea sa.
Atonia intestinală: diminuarea mişcărilor intestinelor, în special la omul vârstnic, rezultatul fiind fenomenul de constipaţie.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite. În constipaţia cronică a vârstnicului, pelinul se poate asocia cu ceaiul de volbură.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de volbură.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Insuficienţă biliară
O digestie bună a alimentelor nu poate fi realizată decât cu ajutorul acizilor biliari. În insuficienţa biliară, datorită efectului colotrop, se recomandă preparatele din pelin.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Un ceai combinat de pelin, anghinare şi roiniţă este foarte eficient prin efectele sale coleretice şi colagoge. La preparare se foloseşte metoda infuzării descrisă mai sus, luându-se părţi egale (câte o linguriţă) din aceste trei plante. Se bea câte o cană după fiecare masă.
* Tonic general, pentru stimularea capacităţilor psihice
Se recomandă în cazurile când organismul este epuizat psihic, ca urmare a unor eforturi intelectuale sau fizice. Se folosesc în acest scop siropul şi vinul, în doze de câte 30 ml (2 linguri). Se consumă reci sau cu puţină gheaţă.
* Boala de iradiere
Datorită conţinutului de azulene, preparatele farmaceutice din pelin se recomandă ca protector şi curativ în perioada în care se fac radioterapii în cazul unor boli incurabile sau când suntem expuşi la radiaţiile solare timp îndelungat, de exemplu, vara, la plajă. Se foloseşte tinctura, 30 de picături, de 2 ori pe zi, sau vinul — 2 linguriţe pe zi. În cazul iradierii solare, care se manifestă prin fenomene alergice la nivelul ţesutului cutanat, se utilizează extern uleiul terapeutic, aplicat pe piele, după plajă. Când iradierea solară este puternică şi afectează integritatea pielii, se poate utiliza, în plus, o cremă emolientă cicatrizantă, pe bază de extract moale de tescovină, gălbenele, muşeţel şi coada-şoricelului.