La 11 martie 1642, Sinodul de la Iași, Moldova, a adoptat „Mărturisirea ortodoxă” a lui Petru Movilă, mitropolit al Kievului.
Anterior, în 1640, aceeaşi carte a fost oficial adoptată şi la sinodul de la Kiev. După acceptarea „Mărturisirii Ortodoxe” în Sinodul Moldovei, lucrarea a fost publicată la Iaşi, constituind cea dintâi tipăritură din Ţara Moldovei. Lucrarea cuprinde 261 de întrebări şi răspunsuri, conform celor trei virtuţi teologice: credinţa, speranța şi dragostea. Anume necesitatea de a explica şi de a apăra, totodată, credinţa creştină ortodoxă a condus la apariţia în secolul al XVII-lea a lucrării „Mărturisirea ortodoxă”, alcătuită în limba latină de Petru Movilă, mitropolitul Kievului, un ierarh de neam românesc.
Interesul pentru un astfel de compendiu ortodox a crescut, mai ales că se accentuase tensiunea dintre ortodocşi şi catolicism, în special, în Transilvania. Iată de ce la Iaşi, sub auspiciile generozităţii domnitorului Vasile Lupu, s-a desfăşurat în 1642 întrunirea celor mai luminaţi ierarhi şi cărturari ortodocşi (adunarea este cunoscută sub numele de Sinodul de la Iaşi). Aici „Mărturisirea ortodoxă” a lui Petru Movilă a fost tradusă în limba greacă de către învăţatul Meletie Sirigul şi aprobată de Sinod. Textul grec a fost tipărit în Olanda în 1666, dar românii au fost primii care au avut această carte în limba lor. Meritul acestei realizări îl au fraţii cărturari Radu şi Şerban Greceanu. Traducerea lor a fost publicată la Buzău în 1691 în condiţii grafice modeste. Puţinele exemplare păstrate până azi au filele uzate, ceea ce arată că s-a tras un tiraj suficient şi că tipăritura s-a bucurat de mare interes în rândurile învăţaţilor vremii.
Următoarea ediţie românească a apărut la Bucureşti, în 1745, în timpul mitropolitului cărturar Neofit Cretanul, fiind oferită în dar preoţilor de către domnitorul Constantin Mavrocordat. „Mărturisirea ortodoxă” a lui Petru Movilă a cunoscut de timpuriu traduceri în engleză, franceză şi germană, constituind un reper pentru lumea occidentală, în cunoaşterea învăţăturii ortodoxe şi în dialogul cu Orientul ortodox.
Copii în manuscris ale „Mărturisirii ortodoxe” au circulat îndată după confirmarea lucrării de către Patriarhia de la Constantinopol. Una dintre acestea se păstrează până în prezent la Biblioteca Naționala din Paris.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
