Astăzi e Duminica Mare, Duminica Cincizecimii, când Sfântul Duh a pogorât cu limbi de foc peste apostolii aleși de Însuși Iisus Hristos, dându-le darul de a propovădui Evanghelia la alte neamuri, până la capătul pământului. Atunci a luat ființă Biserica cea vie a Mântuirii.
În Biserica lui Hristos, după cum afirma „Apostolul neamurilor”, Pavel, omul trebuie să se roage în limba sa, căci așa înțelege mai bine Cuvântul, iar puterea rugăciunii este mai mare, fiindcă pornește din inima și cugetul omului.
Una dintre cele mai frumoase biserici din Cernăuți – Catedrala Mitropolitană – are hramul Pogorârea Sfântului Duh. Ea a fost înălțată la mijlocul secolului al XIX-lea, în perioada de administrare austriacă, ponderea financiară fiind alcătuită din donațiile benevole ale românilor ortodocși din ținutul bucovinean, mărturie fiindu-ne până nu demult inscripția de la intrare, făcută în limba română „Unul în trei ipostase Dumnezeu”. Nu întâmplător marele locaș de închinare are hramul Pogorârea Sfântului Duh. Românii bucovineni erau convinși, până la punerea pietrei de temelie a viitoarei catedrale, că prin harul lui Dumnezeu își vor păstra credința, limba și neamul.
În perioada sovietică ateiștii au încercat să scoată Duhul Sfânt din această catedrală. Au profanat sfințenia ei, folosind-o ca depozit, apoi au acoperit frescele cu vopsea, transformând localul într-o sală de expoziții. Și cu câțiva ani înainte de destrămarea imperiului ateist, catedrala a fost restituită enoriașilor.
Unul dintre slujitorii altarului de la Catedrala Mitropolitană Pogorârea Sfântului Duh a fost părintele-paroh Adrian Acostachioaie. Fiind un bun român, el a știut să aprindă flacăra credinței care mocnea în sufletele consângenilor săi. Anume părintele Adrian, susținut de regretatul scriitor și publicist, Dumitru Covalciuc, a revenit la vechea și frumoasa tradiție de a edita „Calendarul creștin-ortodox bucovinean”. Pe coperta Calendarului autorii au plasat imaginea Catedralei Mitropolitane, sub cupola căreia dăinuie din nou Duhul Sfânt.
Părintele Adrian Acostachioaie a fost foarte mult solicitat de presa românească din ținut, era invitat la marile sărbători ale societăților național-culturale românești, care se aflau la început de cale. Această deschidere de colaborare cu presa a avut-o și ginerele părintelui Adrian, parohul bisericii din Corovia, Gheorghe Florea.
Fiul părintelui Gheorghe și nepotul părintelui Adrian, Ion, fiind adolescent, era mereu prezent la serviciile divine de la Catedrala Mitropolitană, oficiate de părintele-paroh Adrian Acostachioaie. Educat într-o familie de preoți, Ion Florea a decis să devină și el slujitor al altarului.
–Cinci ani am fost alături de tatăl meu, părintele Gheorghe, la Biserica din Corovia. Acum sunt cinci ani de când el a plecat la cele veșnice, nu cu mult după moartea bunelului Adrian, și am rămas în locul lui paroh al Bisericii din Corovia. Este o misiune deosebită, căci în această localitate de lângă Cernăuți limba română a rămas numai în biserică.
Părintele Ion Florea, ca și cei doi predecesori ai săi, caută să întărească rugăciunea rostită în limba mamei, în limba română, prin harul cu care l-a înzestrat Pronia Cerească.
În imagini: slujitorii altarului din neamul Acostachioaie-Florea: părinții-parohi Adrian, Gheorghe și Ion – reprezentanți a trei generații.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
