Zilele acestea, un grup de preoți și diaconi din regiunea noastră, în frunte cu Mitropolitul Cernăuțiului și Bucovinei, Meletie, s-au închinat mormântului Arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților de la Mănăstirea Putna și au oficiat un parastas întru veșnica lui pomenire. Printre ei s-a aflat și parohul Bisericii din Băhrinești, Constantin Ciobotari, care a binevoit să acorde un interviu ziarului online „Libertatea Cuvântului”.
–Domnule părinte Constantin, e lung sau scurt drumul spiritual de la Băhrinești și până la Putna?
–E scurt. Consătenii mei, când au ocazia, pleacă des la Putna. E o tradiție. Îmi povestea bunica că pe timpuri băhrineștenii plecau cu căruțele la hramul Mănăstirii Putna. De data aceasta am plecat să ne închinăm mormântului Arhiepiscopului Pimen, care a dorit să-și doarmă somnul de veci la renumita ctitorie a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Acum, când a fost slăbită carantina, am putut să facem acest lucru, fiindcă anume din cauza pandemiei nu am putut fi nici la înmormântarea Înalt Preasfințitului Părinte Pimen, nici la parastasul de 40 de zile.
La Mănăstirea Putna, oaspeții cernăuțeni s-au închinat la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și la Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului. Închinându-se la moaștele Sfântului Iacob Putneanul din paraclisul mănăstirii, clericii din nordul Bucovinei și-au exprimat dorința de a înălța o biserică cu hramul Sfântul Iacob la Crasna, localitatea de peste graniță cea mai apropiată de Putna.
–L-ați cunoscut personal pe Înalt Preasfințitul Părinte Pimen?
–Desigur. Pot spune că a fost pentru noi, nord bucovinenii, ca un tată bun. Pe timpul lui am învățat la Seminarul Teologic din Suceava și apoi la Facultatea de Teologie de la Iași. Ne iubea foarte mult și căldura cuvintelor lui o păstrez în suflet. Dar cu câtă dragoste ne primea pe noi, slujitorii altarului din regiunea Cernăuți, la hramurile mănăstirilor din sudul Bucovinei!
–Trecem printr-o perioadă grea, ne încearcă o boală necunoscută și periculoasă. Ce sfaturi le dați enoriașilor în asemenea situație, domnule părinte?
–Ceea ce se întâmplă în lume acum ne vorbește despre faptul că ea este plină de păcate. Este o încercare dată de Dumnezeu. Oamenii trebuie să-și purifice sufletul prin credință fierbinte. În duminica aceasta, după o perioadă îndelungată cauzată de carantina severă, au venit la biserică mulți oameni, iar după Sfânta Liturghie coriștii au recunoscut că au cântat cu o râvnă și mai mare. Evanghelia citită în duminica de astăzi este despre vindecarea slăbănogului și despre iertarea păcatelor lui de către Mântuitorul. De aceea am și accentuat în predică: anume credința în Dumnezeu îl salvează pe om, îl oprește de la păcate. Numai prin credință vom înfrunta toate obstacolele. Să ne ajute Bunul Dumnezeu!
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
