Din letopisețul spiritual al neamului: pagini uitate
Vara aceasta s-au împlinit o sută de ani de la trecerea în nemurire a lui Zaharia Voronca, slujitor al altarului și al idealurilor neamului românesc din Bucovina din a doua jumătate al secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. A fost un stejar falnic din codrii spirituali ai Bucovinei, continuând cauza nobilă a preoțimii din ținut, la acea vreme provincie a Imperiului Austro-Ungar. Doar preoțimea bucovineană a înființat prima „Societate culturală” în 1846/1847, care, după cum arată istoricii, nu putea dezvolta vreo activitate din cauzele de intrigă ale guvernului. După acest eșec se întruniră din nou preoții și mirenii și înființară la 1 mai 1862 „Reuniunea română de lectură”. Deoarece cercul de activitate al acestei societăți era foarte restrâns, 25 de preoți și tot atâția boieri și funcționari au constituit în 1868 „Societatea pentru cultură și literatură în Bucovina”. Apoi au apărut și alte societăți cultural-naționale, care, în mare parte, erau conduse de preoți. Cabinetul de lectură „Țețina” era condus de parohul Grigore Hostiuc de la Roșa, cabinetul de lectură „Stânca” – de cooperatorul Petru Popescu de la Roșa Stânca, „Mănăstiriște” – de preotul P. Popescu din suburbia Mănăstiriște. Astfel, preoții români și-au dat toată silința să lumineze poporul lor din Bucovina, folosind în acest scop propriile mijloace bănești și înființând școli românești. Deseori copiii erau instruiți chiar în casele preoților.
În anul 1875, la Cernăuți își începe activitatea Societatea academică „Arboroasa”, din care făceau parte mulți teologi români. Cei cinci membri din comitetul de conducere: Ciprian Porumbescu, Constantin Morariu, Eugen Siretean, Zaharia Voronca și Orest Popescu – toți erau teologi. Autoritățile austriece i-au arestat, pentru că au trimis o telegramă la Iași în legătură cu împlinirea a o sută de ani de la răpirea Bucovinei. Dimitrie Dan, membru corespondent al Academiei Române, în lucrarea sa „Rolul preoțimii bucovinene în menținerea românismului”, subliniază că acești cinci eroi ai Bucovinei „au fost încarcerați, făcându-li-se proces de înaltă trădare pentru că erau pătrunși de ideea națională pe care o profesau”. Academicianul ajunge la concluzia că „aproape întreaga inteligență română din țară s-a pornit prin îndemnul preoțimii. Ea a susținut conștiința națională și a transmis-o inteligenței care apoi, la rândul ei, a ținut în curent poporul asupra originii lui românești, îndemnând să-și păstreze limba și legea strămoșească”.
În această atmosferă spirituală și pătruns de luminoasele idei ale propășirii poporului bucovinean și-a desfășurat activitatea parohul bisericii din Mihalcea, sat din preajma Cernăuțiului, Zaharia Voronca.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com