La 14 octombrie, scriitorul şi traducătorul ucrainean, Viktor Baranov, ar fi împlinit 70 de ani. El s-a stins din viaţă cu şase ani în urmă, în toiul evenimentelor de pe Maidanul kievean din 2014, fiind ca un adevărat ostaş al naţiunii sale în postul de preşedinte al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina. Ne-a amintit de jubileul lui Viktor Baranov profesorul de la Universitatea Naţională „Taras Şevcenko”, Serghii Lucikanin, care pe contul său de pe Facebook a notat următoarele: „Eminentul scriitor-traducător, Viktor Baranov, este absolventul Facultăţii de Filologie ucraineană (însuşind şi a doua specialitate – limba şi literatura română). Teza de diplomă „Şevcenko şi Eminescu” a scris-o sub îndrumarea Profesorului Stanislav Semcinski. Datorită lui Stanislav Semcinski, l-am cunoscut pe Viktor Baranov cu circa 30 de ani în urmă… Din păcate, deja de mai bine de 6 ani Viktor Baranov aparţine Veşniciei. Vita brevis, ars longa. Viaţa e scurtă, arta e veşnică…”.
Numele lui Viktor Baranov nu este străin oamenilor de litere din Moldova şi România, precum şi scriitorilor români din Bucovina. Au fost în aceeaşi Uniune de creaţie, i-au apreciat arta de traducător şi marea pasiune faţă de scrisul românesc. Viktor Baranov era încântat de poezia română interbelică, recita în original pasaje întregi din creaţia poetică eminesciană. Într-un interviu pentru mediile româneşti el a recunoscut: „Limba română a intrat în viaţa mea întâmplător. La Facultatea de Filologie de la Universitate s-a anunţat înscrierea la cursul special de romanistică şi eu m-am înscris. După cursul de latină mi-a fost mai uşor să însuşesc şi limba română. La absolvirea Universităţii am primit şi diploma de profesor de limba română, deşi n-am avut ocazia să predau această limbă. Însă am fost primit redactor la Editura „Dnipro” şi mi-au încredinţat redactarea antologiei poeziei contemporane din Moldova. După apariţia acestei antologii, munca noastră a fost apreciată în Ucraina, dar cel mai mult în Moldova. Eram mereu întrebat când era vorba de traduceri din operele scriitorilor din Moldova şi România. Datorită limbii române am luat cunoştinţă de creaţia scriitorilor români de talie universală”.
Celebra poezie a lui Mihai Eminescu „La steaua” a fost tradusă de mai mulţi poeţi ucraineni. Versiunea lui Viktor Baranov se deosebeşte:
ЗОРЯ
Коли зорі з чужих світів
Пора у путь рушати,
Їй треба тисячу віків
На наше небо мчати.
І, може, згасла вже вона,
Померти довелося –
Але проміння долина
І сяє нам ще й досі.
Вже не сама зоря зійшла –
Лиш тінь її над краєм.
Зорі не бачили – була,
А бачимо – немає.
Ось так бува, коли любов
Зникає в темінь ночі,
Її проміння знов і знов
Засліплює нам очі.
Steaua lui Viktor Baranov nu s-a stins, ea continuă să lucească de pe bolta spiritualităţii. După plecarea lui la cele veşnice, la Kiev a apărut un volum de traduceri de Viktor Baranov din literatura română. El încununează munca de traducător a acestui minunat om de litere ucrainean, om cu inima deschisă spre culturile altor popoare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com