Gheorghe CALAMANCIUC
BOLNAV DE BUCOVINA
Bolnav sunt de Bucovina mea – alt cuib n-am.
Şi lumea ştie că-s bolnav de mamă, neam.
Că mă usuc ca trestia în vânt
De dorul arsului la leagăne cuvânt.
Şi că mă clatin ca paiul, durut,
Pe tristeţea de dincoace de Prut.
Că intru topindu-mă-n fiece suspin
Şi mă ştie-n câmpul Herţei orice spin.
Că praful Mihorenilor, înecăcios,
Mi-l pun pe răni adânci şi-mi e priincios.
Că aerul albastru, când se-adună fânul,
Îmi vrăciuieşte îndulcit plămânul.
Şi c-am să putrezesc cuminte ca albina
Doar în sicriu de fag curat din Bucovina.